Destine furate

Capitolul 7

Eram singurii care mai ramasesem în firma.Fiind vineri am stat sa pun toate actele la locul lor si sa las totul curat,când m-am trezit sa privesc ceasul era deja ora noua.
Îmi verific telefonul si vad cele trei apeluri de la Daniel,cred ca era disperat.Încerc sa îl sun dar telefonul moare înainte de primul bip.

-La dracu...înjur cu voce tare.

-Ce ai patit?!

Ma întorc si îl privest nedumerita.

-Nu ai plecat?!
Îl întreb mirata stiind ca nu mai avea nimic de facut.

-Te-am asteptat,nu vroiam sa te las singura aici.

-Multumesc dar nu trebuia,oricum nu mergem pe acelas drum...îi zâmbesc eu.

-Nu ai de unde sa stii...zice hotarât.

Îmi strâng lucrurile si ma îndrept catre usa,el înca statea sprijinit de toc.Trec pe langa el iar la junatatea drumului ma opresc si îl privesc peste umar.

-Ai de gând sa vi sau vrei sa dormi aici?!

Îsi misca picioarele lent în urma mea,urcam amândoi în lift stând unul lânga celalalt si privind întunericul de afara.Ajunsi în parcare fiecare se îndreapta catre masina lui.
Deschid portiera si urc,bag cheia în contact si o rasucesc...nici o reactie.

-Ce naiba?!
Zic si repet procedura dar tot nimic,un simplu zguduit si atat,masina nu vroia în ruptul capului sa porneasca.
Cobor si deschid capota,ma uit ca oaia la poarta noua,habar nu aveam ce as putea sa îi fac.
De ce toate astea mi se întampla tocmai mie,prima data telefonul ma lasa....acum masina.

Un scârtâit de roti ma trezeste din gândire.Ridic capul si privesc peste capota ,bolidul din fata mea.
Domnul vis frumos avea un Audi R8 ultimul ragnet,bleumarin la fel ca si costumul pe care îl purta...acum stiu cu cine se asorta el în fiecare zi.

-Pot sa te ajut?
Mi se adreseaza deschizând geamul.

Ridic din umeri muscându-mi buza.Nici eu nu stiam daca putea sau avea cum.
Se da jos si vine lânga mine,arunca o privire sub masina ,apoi se urca la volan si face aceeasi manevra ca mine.Fordul meu nu vrea în ruptul capului sa dea vreun semn ca s-ar trezii la viata.În scurt timp îmi da verdictul.

-Nu mai ai benzina...îmi zice serios dar cu o fata amuzata.

-Nu are cum...ma crispez eu.

Era imposibil sa fac pana prostului cand am facut plinul acum o zi.

-Simplu...ai rezervorul spart.

Credeam ca face misto de mine,asa ca îmi scot pantofi si ma aplec usor pe vine sa privesc sub ea.Avea dreptate,exista o mica balta sub masina iar mirosul te izbea din plin ,se pare ca bordura înalta pe care am luat-o azi de dimineata mi-a facut o fisura zdravana.
Ma ridic pumându-mi mâinile în sold.

-Si acum ce fac.

-Te duc eu acasa daca îmi permiti,doar nu vrei sa dormi aici.
Îmi întoarce vorba platindu-mi cu aceeasi moneda.
-Maine o sa trimit pe cineva sa o ridice si sa o duca la service si promit ca pâna luni când trebuie sa te întorci la job este din nou a ta...ca noua.
Ma atentioneaza ridicând un deget.