Capitolul 35

916 57 1
                                    

Desi înconjurata de dragoste si cu sunetul unor batai de inimiliore ce se auzeau în linistea noptii nu am putut sa dorm deloc.
M-au rascolit amintirile,m-am gandit la Daniel si la viata mea de dinainte, la mama si la tata,m-am gandit la mine si la cei mici,apoi la Vlad si la ceea ce simte el acum cand e pe cale sa îsi piarda un parinte.
Daca as fi avut puterea sa îmi salvez parintii nu as fi ezitat nici o clipa,asa si el dar e la fel de neputincios în fata mortii cum am fost si eu atunci ,însa exista un gram de speranta ca eu sa pot sa îi salvez tatal.

Noaptea fiind prea lunga,am coborâr în biroul lui Vlad si m-am interesat de riscurile unui transpant.Desi erau multe alesesem totus sa îl fac daca se va dovedi compatibilitatea,de dragul lui.
Urcasem înapoi în pat abea tarziu dar nu am facut altceva decât sa astept ca soarele sa rasara.
M-am ridicat înainte ca alarma sa sune,puii mei dormeau prea frumos ca sa îi trezesc.

Dupa ce trag pe mine un halat,ies tiptil pe hol.Vroiam sa verific daca Vlad înca doarme ca sa ma pot furisa în dressing sa ma schimb.
În graba mea ma ciocnesc de el,nici nu am observat cand a aparut.
Era deja îmbracat în elegantul lui costum si cu parul perfect aranjat.Mirosea a mosc si lamâie si asta îi dadea un aer rafinat si masculin.Îmi ridic capul sa îi întalnesc privirea iar el zâmbeste timid.

-Te grabesti undeva?îl întreb mirata.

-Trebuie sa ajung la birou pentru niste acte.Vrei sa vi si tu?

-Copiii nu s-au trezit,asa ca nu pot pleca.

-Avand în vedere ca astazi îl externeaza pe tata si nu mai are rost sa mearga si ea,am rugat-o pe mama sa ramâna acasa cu ei.Bineînteles daca nu te deranjaza.
M-am gandit ca poate si tu vei fi ocupata cu analizele si cred ca este mai bine sa nu te astepte pe holul unui spital.

-Ok,atunci poti sa treci si sa ma lasi la clinica.Dupa ce termin te astept acolo.

-Cum doresti draga mea...spune si ma saruta în fuga pe obraz.

Cu ocazia asta o sa am timp sa ma ocup de tot setul de analize fara ca el sa fie prin preajma.Cu siguranta merge cu  mine daca e prezent...ma gândesc eu.

Îi multumesc din priviri ca totusi s-a gandit la tot si îl rasplatesc cu o mângâiere pe obrazul proaspat barbierit fixându-mi pentru o clipa privirea în ochii lui ca cerul apoi ma strecor pe langa el si intru în camera ca sa ma pot îmbraca.

O fac rapid si cobor.El se afla înca la bucatarie,îsi bause cafeaua dar îi tinea companie Clarei.Cand ma vede în prag,o saruta pe aceasta pe frunte si luându-si cheile de pe masa se îndreapta spre mine.

-Sa aveti grija de voi si sa nu va stresati,totul o sa fie bine...mi se adreseaza ea în mare parte mie.

Îi zâmbesc si dau aprobator din cap.Se pare ca necazul produce si schimbari bruste în viata unui om si eu stiu asta cel mai bine.

Drumul pana la spital a fost relativ scurt,locuinta lui Vlad aflându-se destul de aproape.
Deschid portiera si cand vreau sa cobor acesta ma prinde de mâna.Întorc capul catre el.

-Îmi pare rau ca nu pot sa fiu langa tine,dar ma întorc cât pot de repede.

Îi zâmbesc,gândindu-ma ca asta era si ideea ca el sa nu fi prezent.

-Aici ma gasesti...îi spun si cobor.

Ma mai priveste o data apoi porneste cu scârtâit de roti.

Destine furateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum