Destine furate

Epilog

Îmi privesc cu drag familia,Ilan a crescut atât de repede încât azi sarbatorim primul lui anisor iar casa este plina de baloane,confetii si râsete....acele râsete care îti umple inima de bucurie.
Mikaela ,dulcea mea fetita este atât de fericita în bratele lui Daniel si mai ales dupa ce a aflat ca va mai avea o surioara,pentru ca Miranda este si ea însarcinata, iar Arian,baiatul mamei scump si drag are atâta bunatate si dragoste de daruit încât nu stiu unde încape atât în sufletul lui înca mic.

Sunt o femeie împlinita,abea acum stiu ce înseamna cu adevarat sa te simti asa si poate ca nu aflam niciodata daca nu iubeam,nu greseam si nu iubeam din nou....
Poate ca nu l-as fi întâlnit niciodata pe Vlad daca nu ar fi fost Daniel.
Poate ca orgoliul lui m-a împins în bratele celui pe care am ajuns sa îl iubesc în loc sa îl urasc.
Vlad,omul ce mi-a redat speranta si m-a facut sa vad totul cu alti ochi,omul care m-a facut sa înteleg ca dragostea nu are varsta si ca oricând poti sa cazi în patima ei, trebuie doar sa fii acolo la momentul potrivit.

Uneori trebuie sa strabati un drum lung si plin de obstacole ca sa ajungi sa te simti completa pe deplin.
Indiferent ca o sa crezi sau nu în destin el are mereu o cale,e ca o carte în care unele foi sunt deja tiparite,doar mai trebuie completate de tine prin propriile decizi iar unele pur si simplu asteapta sa fie scrise cu litere mari din clipele ce le vei traii si savura pe rând în timp ce îti duci calatoria la bun sfârsit.

Bucura-te de fiecare moment pentru ca nu traiesti decât o data iar viata asta este a naibi de scurta si tu esti un simplu calator...