Destine furate

Capitolul 38

Azi era o zi speciala,nici nu am apucat sa deschid bine ochii ca Arian da buzna în camera fericit si în urma lui Mikaela.

-Hai mami trezeste-te...azi e ziua mea si nu vreau sa pierd nici un minut...striga entuziasmat.

Ma ridic somnoroasa în fund iar Vlad ma urmeaza.

-Ce s-a întamplat?...întreaba el prefacându-se ca nu stie nimic.

-E ziua mea de nastere...zice Ari bosumflat.Chiar nu sti ca împlinesc 8 ani.

-Oooo la multi ani fericiti tinere...îi ureaza Vlad si îl trage peste noi în pat îmbatisându-l.

Ma alaturi si eu si sarutându-l pe obraz îi soptesc la ureche ca îl iubesc pâna la cer si înapoi de un milion de ori.
Ari zâmbeste multumit si ma i-a de gât dându-mi drept rasplata un pupic apasat.

-Si eu ce primesc daca toata atentia e îndreptata spre Arian...spune Miky suparata cu mâinile în sân.

Vlad se ridica si din fuga o i-a în brate si o arunca în sus.Aceasta chicoteste bucuroasa iar râsul lor trezeste toata casa.
În scurt timp camera era plina,venise toata lumea sa vada ce se întampla.

Parintii lui Vlad hotarâse ca petrecerea sa aiba loc aici la conac.Curtea era imensa asa ca invitatii aveau unde sa se joace.Eu si Vlad pregatisem totul pe furis angajând pe cineva care sa vina si sa aranjeze locul cât noi suntem la clinica sa aflam sexul mezinului.
Le promisesem ca vom merge împreuna si a picat direct la țanc,azi aveam doua motive de bucurie.

-Ce e zarva asta...spune Jesica din tocul usii.

-E ziua mea,e ziua mea...o tine într-una Arian.

-Vin-o încoace...îi spune aceasta si se grabeste sa îl prinda.

-Mami sper ca nu ai uitat de petrecere...se trezeste vorbind când îsi aduce aminte ca nu am zis nimic legat de asta.

-Ups...spun ridicându-mi mâna la gura.Îmi pare rau dar cu toate grijile ce le-am avut pe cap chiar am uitat.

Îl vad cum se întristeaza si ma grabesc spre el sa îl iau în brate.

-Promit sa ma revansez,doar ai rabdare.

-Bineee...zice mai mult ca un oftat.

-Hai sa luam micul de jun si pe urma mai vedem noi ce facem...ne atentioneaza Clara.

Cu totii iesim din camera si ne îndreptam spre scarile de duc in living.Mirosul îmbietor ce venea de la bucatarie îmi facea gura sa saliveze.Luasem câteva kg în plus din cauza foamei constante dar nu îmi pasa,vroiam sa ma bucur de aceasta perioada pâna la capat.

-Astazi este programata ecografia?...întreaba Clara în timp ce fiecare îsi ocupa locul la masa iar ea împarte farfuriile.

-Daaa...abea astept...raspunde Vlad.

-Si noi...spun cei mici.

-Si tu Oana,nu esti entuziasmata?...continua Clara sirul întrebarilor.

Dau aprobator din cap pentru ca gura îmi era ocupata cu biscuitii ce îi muiam de zor în laptele cald cu miere.