Resist ; jjk | zombie au

2

      Habar nu aveau cât timp a trecut, însă puțin în niciun caz. Atmosfera era una tăcută, nimeni nu îndrăznea să zică nimic. Se gândeau la familiile lor, la cunoștiințe, la ceilalți prieteni ai lor. Ce se va alege de ei? Mai trăiau măcar? Ce puteau să facă? Iadul se extindea și probabil că tot cartierul era deja infectat, ba chiar începuseră cu noi cartiere. Dacă mai erau și alte cartiere? Dacă erau alte orașe? Țări? Ce se va alege de toți oamenii? Deja o mare parte urmau să contribuie la distrugerea tuturor. Oare se va continua așa până toata lumea va ajunge infectată? Oare ei vor supraviețui? Va supraviețui cineva?
 
      — Hei, ascultați aici! spune Jung Kook.

      Avea telefonul în mână, uitându-se la cele mai noi știri, sperând că va apărea ceva și de situația în care se aflau deja. Și a reușit să găsească. Ceilalți au devenit imediat atenți, cu speranța că vor fi mai luminați, vor înțelege ce se întâmplă și vor știi cum să gestioneze situația. Jung Kook apasă pe videoclipul găsit, în care un guvernator explica situația.

       — Situația în care ne aflăm este una de criză. După un experiment eșuat produs în laboratorul nostru din Seoul, lucrurile au scăpat de sub control. Am avut o scurgere de deșeuri toxice, iar la scurt timp cei prezenți în clădire s-au transformat în niște creaturi cu instincte animalice, rând pe rând. Atacă tot ce prind și se înmulțesc pe secundă ce trece. Totul este cât se poate de serios și sunteți rugați să rămâneți în case, în siguranță. Blocați ușile și ferestrele și vom încerca să remediem situația cât de repede putem cu ajutorul armatei.

       Guvernatorul termină de vorbit, iar Jung Kook întoarce telefonul spre prietenii lui, arătându-le imaginile ce urmează. O încăpere ce părea a fi un laborator, iar în mijlocul camerei un bărbat în halat alb, care se zbătea, de parcă avea convulsii. La un moment dat se oprește și pentru câteva secunde nu se mișcă deloc. Însă apoi se ridică, în timp ce o femeie, care păreau în regulă, se apropie de el. Bărbatul se întoarce brusc pe ea, scoțând un sunet ciudat, și se năpustește asupra ei. O mușcă brutal de gât, în timp ce femeia țipă îngrozită și de durere. La scurt timp femeia se prăbușește la pământ, scuipând sânge, în timp ce bărbatul se plimbă prin cameră. Alte persoane dau buzna în cameră, probabil auzind țipetele de durere, iar bărbatul îi atacă. Femeia i se alătură, după ce se ridică de la sol, în aceeași stare ca a bărbatului. La scurt timp, toți cei care intraseră în cameră deveniseră aceleași creaturi înspăimântătoare. Cadrul se schimbă și arată holul clădirii. Creaturile se plimbau nestingherite, atacând pe oricine apărea în fața lor. Hainele tuturor erau pătate de sânge, iar pe perete și pe jos erau dâre de sânge. O creatură trece exact pe lângă o cameră, privind-o fix, moment în care videoclipul se oprește. Jung Kook derulează la acel moment și oprește, pentru a vedea creatura de aproape. Venele erau foarte vizibile, negre, ochii lui erau albi complet, lipsiți de viață, iar gura și dinții îi era plină de sânge.

      — Da, ei bine, noi suntem într-o clădire goală, fără pic de mâncare. Nici nu știm cât de sigur e și tot ce am blocat a fost o ușă. Cum ar trebui să supraviețuim aici? vocea tremurată a lui Nari se face auzită după mult timp.

      Începea să se panicheze, asta era clar. Aceasta se ridică în picioare și începe să se plimbe prin cameră, agitată. Nu se putea gândi la nimic pozitiv. Singurul lucru la care se putea gândi era că o să moară. Fie mușcată și infectată, fie de foame. Jung Kook oftează și se ridică, fiind amețit de cât de mult se învârtea prin cameră, apoi o apucă de umeri și o oprește din a se mișca. Și lui îi era la fel de frică de situație.

       — Dacă te panichezi și gândești așa, nu vei rezolva nimic. Ne este la fel de frică tuturor, dar decât să ne gândim la ce e mai rău, mai bine încercăm să găsim o soluție să supraviețuim. Suntem împreună în asta. Vom reuși, spune pe un ton calm și blând.