Resist ; jjk | zombie au

7

      O bună bucată de timp au rămas tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să zică ceva. Seok Jin, Young Mi și Tae Hyung erau devastați. Prima dată So Hee, iar acum Ho Seok. Nici măcar nu reușiseră să treacă peste pierderea fetei, iar acum trebuiau să se descurce și cu a lui Ho Seok. Nari se gândea cu groază la momentul în care unul dintre ei avea să fie omorât de creaturile alea. Îi era frică. Voia să ajungă într-un oraș sigur fără să mai moară cineva și știa că era puțin probabil ca dorința ei să se împlinească. Erau abia aproape de ieșirea în Seoul, iar Jin abia s-a descurcat să conducă pe străzile pline de creaturi și drumurile blocate de mașini. Știa că la un moment dat vor rămâne fără benzină și fără mâncare.

     — De ce se întâmplă toate astea? Cum e posibil să se întâmple toate astea? șoptește Young Mi. Nu e drept.

     — Știm că nu e drept. Dar tot ce putem face este să fim mai atenți și să avem grijă și de noi înșine, spune Nam Joon și îi cuprinde mâna mică în a lui. Suntem împreună în asta.

      Young Mi își întoarce privirea spre el, surprinsă de acțiunea lui. Nam Joon își dă seama că a luat-o prin surprindere și își retrage mâna, crezând că gestul său a deranjat-o. Nici el nu știa de ce a făcut asta în primul rând. Încerca doar să o facă să se simtă mai bine și să îi arate că este alături de ea. Bruneta roșește, privind în jos. Nu a deranjat-o, însă nu știa cum să o zică sau să îi arate asta, așa că doar i-a zâmbit și a sperat că va înțelege mesajul ei.

      — Care este cel mai apropiat oraș sigur? întreabă Jin.

      — Singurul pentru care avem siguranță că rezistă este Daegu momentan, spune Nari.

      — Sunt în jur de 280 de kilometri până acolo, deci cam trei ore ar trebui să facem fără opriri, spune Yoon Gi.

      El și Nari știau cel mai bine rutele, timpul și distanța. Mai știau și că nu aveau cum să ajungă în trei ore, dată fiind situația. În plus aveau să se mai oprească la benzinării pentru benzină, apă sau ceva mâncare în caz că începeau să rămână fără, pentru a își face nevoile și a face cu schimbul la volan. Avea să fie un drum lung și greu, mai ales pentru șoferi. Singurul lucru care îi ambiționa era că aveau să ajungă într-un loc sigur, în care nu își vor mai face griji de mâncare și că vor muri. Pentru asta merita acel drum lung și greu, însă fără să mai sufere pierderi. Simțeau că nu pot face față la încă una.

     Nu a mai durat foarte mult până au reușit să iasă din Seoul, iar odată ce aveau să ajungă pe autostradă aveau să fie mai relaxați. Încăpeau să se mai detensioneze pe măsură ce se îndepărtau de orașul groazei în care a început totul. Au început să vorbească între ei, în timp ce Yoon Gi a decis să doarmă, deoarece el urma să conducă. Autostrada era complet goală dar nu era în cea mai bună stare.

     — Ya, Nari, spune brusc Jung Kook, care se afla chiar lângă aceasta.

     — Ce e? întreabă ea și se întoarce spre ea.

     — Ai avut primul sărut cu Joo Hyuk? întreabă curios.

     — Poftim? întreabă și pufnește în râs. Da. De ce întrebi?

     Nu se aștepta la o astfel de întrebare din partea brunetului, într-un moment ca ăla. Trebuia să recunoască, îl măcina curiozitatea încă de când jucau jocul în canalizare. Și-a dat seama din prima că minciuna era cea cu profesorul, dar era curios și de cine urma să zică Soo Bin că îi place prietenei ei. S-a strâmbat când răspunsul fetei a fost pozitiv în legătură cu sărutul.

      — Eram curios doar. Și nu merita, spune Jung Kook.

      Ji Min și Soo Bin, care erau atenți la discuția lor, au început să râdă, ceea ce le-a atras atenția celor doi, când Nari se pregătea să zică ceva. Cuplul s-a oprit imediat din râs și s-au prefăcut că nu au auzit nimic, vorbind între ei despre un subiect la nimereală. Nari și Jung Kook și-au dat ochii peste cap, iar fata a uitat ce voia să zică, așa că a tăcut din gură. Oricum, atenția i-a fost distrasă de Tae Hyung, care avea un baton de ciocolată cu caramel în mână. Era preferatul ei, însă nu a apucat să își ia când au făcut proviziile.