Resist ; jjk | zombie au

4

       Nari își deschide încet ochii și se întoarce pe cealaltă parte, dând de un chip frumos, adormit. Era adorabil când dormea, ca un copil mic. Fata a zâmbit la acea priveliște și s-a ridicat din pat, cu grijă, pentru a nu-și trezi fratele. Nu mai dormiseră împreună de când ea era la grădiniță, însă de data asta au fost nevoiți. Din moment ce Soo Bin dormea cu Ji Min, automat a fost nevoită să doarmă cu un băiat, iar Yoon Gi nici nu a vrut să audă că doarme cu Nam Joon sau Jung Kook. Poate că în Nam Joon ar fi avut încredere, dar a considerat că e mai bine să doarmă cu el. Era genul de frate protectiv, uneori poate prea protectiv, însă trebuia cineva să le țină locul părinților lor, corect? Nu, părinții lor nu erau morți, ci în Daegu, orașul natal al celor doi. Domnul și doamna Min au fost de acord ca fiica și fiul lor să meargă tocmai în Seoul pentru a studia, doar cu condiția de a locui împreună, pentru ca Yoon Gi să poată avea grijă de Nari. Nu era ca o obligație, deoarece Yoon Gi își iubea sora enorm. Ar fi făcut orice pentru ea.

      A ieșit încet din cameră și a închis ușa după ea, apoi a coborât scările, destinația ei fiind bucătăria. Acolo dă de un Ji Min cu părul răvășit, care avea o cană de apă în mână și se uita în gol, pierdut, semn că abia se trezise și el. Fata chicotește și trece pe lângă el, luându-și o cană cu apă. Își potolește setea și se gândește să verifice dacă Jung Kook și Nam Joon s-au trezit, așa că următoarea oprire era sufrageria. Așa își începea ziua de trei zile, aceasta fiind a patra. În prima seară a avut un coșmar oribil, din cauza căruia nu mai voia să doarmă. Nici Soo Bin nu trecuse prea ușor de prima seară în care se dezlănțuise iadul. Desigur că niciunul nu dormea tocmai confortabil, poate abia ațipeau și tresăreau, știind că pe lângă casa în care ei erau mișunau zeci de creaturi. Cu timpul, era mai bine și părea că acum acceptau toți situația mult mai bine, putând să doarmă în ciuda situației din afara casei. Nu suportau să stea închiși în casă, însă nu aveau de ales. Ocazional mai ieșeau în curte, în liniște totală, pentru a simți razele soarelui pe piele și adierea vântului, în același timp ascultând mișcarea din afara adăpostului lui. Zgomotele erau din ce în ce mai puține, semn că nu mai erau prea multe creaturi în zona lor, lucru mai mult decât bun.

      În prima zi, cei șase au inspectat toată casa, inclusiv garajul și podul, pentru a găsi orice le era de ajutor. Din fericire încă aveau electricitate și apă la robinet, însă știau că în curând aveau să fie oprite, deci profitau cât puteau de mult. Au reușit să găsească un încărcător, însă era de Samsung și singurele care s-au putut bucura de el si fost Soo Bin și Nari. Cu ajutorul lor aceștia și-au sunat familiile, sau cel puțin au încercat, deoarece nu toți au răspuns. Părinții lui Nam Joon și ai lui Soo Bin, care se aflau în Seoul, fapt prin care și-au dat seama ce s-a întâmplat cu ei. Părinții lui Jung Kook și părinții lui Ji Min i-au informat că în Busan era sigur, iar armata reușea cu succes să îi protejeze pe toți locuitorii, iar părinții lui Nari și ai lui Yoon Gi că și Daegu era protejat. Pe lângă informațiile primite de la părinții celor patru, știrile le dădeau alte informații utile. Se pare că orașele cedau unul câte unul. Primul a fost Seoul, apoi au urmat Incheon, Gimpo, Yongin, Daejeon, iar Jeonju rezista cu greu. Și totul s-a întâmplat în doar trei zile. Coreea de Nord a intrat în stare de alertă și și-a mobilizat aramata, care împușcă orice fel de mișcare înregistrată la graniță. Cât timp nu treceau de granița cu Coreea de Nord, restul planetei era în siguranță.

       — Neața, spune Nam Joon, când Nari intră în sufragerie. 

       Părea treaz de ceva timp, însă rămăsese întins pe canapea, lângă Jung Kook, pentru a privi știrile. Trebuia să fie la curent cu tot ce se întâmpla în țară în acel moment. Nari i-a zâmbit și s-a așezat pe un fotoliu, urmărind știrile împreună. Jung Kook încă dormea, cu pătura în brațe, ușor încruntat. Nu durează mult până Nam Joon se ridică și merge în bucătărie ori pentru a mânca ceva, ori pentru a bea apă, însă nu se întoarce prea curând. Nari se ridică și ea, dar nu pleacă din cameră, ci verifică dacă telefonul ei era încărcat și îl înlocuiește cu al lui Soo Bin, care era aproape descărcat. Când s-a întors pentru a merge spre fotoliul în care stătea, dă de privirea fixă a lui Jung Kook, care era ridicat în fund, în mijlocul canapelei. Aceasta tresare și își mărește ochii, luată prin surprindere.