Resist ; jjk | zombie au

5

     Probabil că trecuse mai bine de o oră până prietenii lui Mi Mi au reușit să o calmeze pe această. Era șocant să îți privești prietena cum moare, însă ar fi putut fi oricare dintre cei zece în locul ei. Acest lucru le reamintea cât de gravă era situația și că trebuiau să fie mult mai atenți. Cele două grupuri erau acum unul singur, mai mare și mai puternic. Rând pe rând s-au strâns în sufragerie, dar, pentru că nu era chiar așa mult loc, s-au așezat câte unul pe cele două fotolii, patru au încăput pe canapeaua acum strânsă, iar restul de patru s-au așezat pe jos. Nu au apucat să se cunoască, tot ce știau unii despre alții erau câteva nume, însă nu știau care și al cui era.

     — Cred că ar trebui să începem cu a ne prezenta, spune Nam Joon. Eu mă numesc Kim Nam Joon, iar ei sunt Park Ji Min, Eun Soo Bin, Jeon Jung Kook, Min Nari și Min Yoon Gi, continuă și îi prezintă pe fiecare în parte, iar aceștia se ridică în picioare când își aud numele.

      — Eu sunt Kim Tae Hyung, se prezintă prima dată brunetul care o necăjea pe Mi Mi. Iar ea este Kim Mi Mi, continuă și o indică pe brunetă.

      — Ya! Încetează! Nu-l ascultați pe idiotul de frati-miu. Numele meu e Kim Young Mi, spune aceasta și se uită urât la Tae Hyung.

      Tae Hyung își dă ochii peste cap și se strâmbă la ea, făcându-i pe ceilalți să râdă. Se vedea că sunt frați, dar în ciuda faptului că se tachinau foarte des, se iubeau și se protejau în situații serioase și critice. Ca orice frați de astfel.

      — Eu mă numesc Jung Ho Seok, spune unul dintre cei doi băieți rămași.

      — Iar eu Kim Seok Jin, spune ultimul rămas și face o plecăciune.

      Ceilalți chicotesc și încep să vorbească despre ce vârste au, din ce oraș sunt, ce liceu au absolvit, facultatea pe care o urmează sau urmau. De la astfel de lucruri de bază au ajuns la hobby-uri, familii, muzică, mâncare și multe altele. Aveau să petreacă destul de mult timp împreună și prin asta se puteau forma noi prietenii. Datorită situației în care se aflau, aveau să se apropie mult mai rapid și să se creeze legături strânse.

      — Apropo, cum ați reușit să supraviețuiți atâtea zile? Unde v-ați ascuns? întreabă curios Ji Min.

      — Oh, păi, la început într-o clădire abandonată, deja destul de distrusă. Însă am fost găsiți rapid de creaturi și era să murim toti în acea seară, deși blocasem ușile și geamurile. Din fericire au fost cumva distrași când eram pe stradă de un zgomot foarte puternic. Probabil un altul a spart un geam. Atfel, nu mai eram aici acum. Apoi Jin a venit cu ideea de a ne ascunde în canalizare. Și a fost o idee foarte bună. Am reușit să stăm fără griji zile bune. Desigur, am ieșit să luăm câteva provizii și azi am observat că am rămas fără. Presupun că și voi, spune Tae Hyung.

      — Da, așa e, aprobă Jung Kook. Cum ați reușit să dormiți în canalizare?

      — A fost groaznic de incomod, nici nu mai vorbesc de miros, însă ne-am descurcat. Reușisem să luăm niște saci de dormit dintr-o secțiune de camping dintr-un supermarket mai mare. Ne era mult mai ușor să ne deplasăm prin canalizare. Totuși nu există semnal și abia vezi. Ne-am luminat drumul cu lumina de la telefoane, însă nu le-am ținut mereu aprinse. Chiar și așa, nu mai avem deloc baterie, spune Ho Seok.

       — A fost o mișcare bună să coborâți în canalizări, sincer, decât să vă riscați pe străzi și în case distruse, spune Nam Joon. Apropo, avem un încărcător, dar este compatibil doar cu Samsung.

      — Ha! Ați râs de mine când am spus că rămân la Samsung, spune Young Mi.

     Din toți cei patru, Young Mi era singura care avea Samsung, iar Ho Seok găsise în supermarket un Samsung. Aveau patru telefoane bune de folosit în total, ceea ce era destul de bine. Momentan stăteau bine din aproape toate punctele de vedere.