13

255 32 11
                                    

      Se presupunea că odată ce vor ajunge în Busan vor putea să doarmă liniștiți, dar s-au înșelat. Chiar dacă nu puteau să adoarmă, oboseala i-a răpus pe toți rând pe rând. Cel puțin aproape pe toți. Nari nu putea să doarmă din cauza gândurilor, oricât de obosită si slăbită era. Habar nu avea cât era ceasul, dar era sigură că se chinuia de ore bune să adoarmă. Începuse să îi fie foame și regreta că nu a mâncat când a avut ocazia, dar la acea oră nu putea să roage pe nimeni să îi dea de mâncare. Oricum nu era prea sigură că avea cineva să facă asta, oricât de frumos îi ruga. Chiar dacă se comportau frumos cu ei nu însemna că și voiau să facă asta. Începuse să se lumineze afară când fata a reușit să adoarmă, iar a doua zi era probabil una dintre cele mai fericite zile ale ei. Deși nu a apucat să doarmă, vestea pe care a primit-o imediat ce s-a trezit a făcut să merite acea noapte albă.

      — Vorbiți serios? Chiar putem pleca? întreabă zâmbind și se luminează la față.

      Bărbatul a venit aproape de ora prânzului, când a fost sigur că cei patru s-au trezit, pentru a-i anunța că testele și analizele făcute asupra sângelui au ieșit normale și că erau liberi să plece, iar pe lângă asta, micul dejun le fusese adus înainte să se trezească și desigur că era deja mâncat.

      — Da. Prietenii voștri vă așteaptă în curte, continuă și iese din cameră.

      Hainele lor cu care au venit le-au fost aduse spălate și curate, așa că se schimbă de pijamalele primite tot de la ei și sunt conduși afară din clădire. Într-adevăr în curte îi așteptau prietenii lor, dar alături de cei la care se așteptau, erau încă alte trei fețe cunoscute. Nari nu a stat pe gânduri și a alergat către cei trei, care îi priveau cu câte un zâmbet cald și primitor pe buze. Yoon Gi, Ho Seok și Soo Bin. Ho Seok era alături de Jin deja, iar Soo Bin e iubitul ei, care era mai mult decât fericit să o vadă. Însă Yoon Gi își aștepta sora, îmbrățișând-o strâns imediat ce a ajuns în brațele lui.

      — Visez? Nu se poate să fie real. Am crezut că te-am pierdut, spune Nari cu lacrimi în ochi și îl strânge puternic în brațe.

      — Sunt aici surioară, în carne și oase, șoptește el.

      — Dar nu se poate, te-am lăsat acolo, te-am văzut murind. Cum e posibil? întreabă ea și se îndepărtează pentru a-l privi. 

      — Am primit puțin ajutor. Promit că îți povestesc tot când ieșim de aici, bine? spune fratele ei și îi mângâie chipul.

      Fata aprobă și se desprinde din îmbrățisare, pregătită să meargă la Jung Kook. Dar apucă să facă doar câțiva pași, până observă persoana cu care se ținea de mână brunetul. Nu. Nu se putea întâmpla asta. Cum a reușit scorpia aia să îl fraierească din nou? Ce i-a spus? Ce i-a oferit? De ce era împreună cu ea? După câte s-au întâmplat între ei doi, după toate momentele prin care au trecut, a ales-o pe ea după o noapte? În ciuda durerii care se citea pe fața ei, Jung Kook îi zâmbea, la fel ca Ha Neul, însă bruneta o făcea într-un mod superior, care o deranja groaznic. Voia să îi șteargă zâmbetul ăla de pe față.

      — Haide, Nari, să mergem, spune Yoon Gi și îi pune mâna pe umăr.

     Nari nu își putea lua ochii de pe vechiul și, în același timp, noul cuplu. Mâna lui Yoon Gi începuse să se strângă pe umărul ei, iar aceasta s-a încruntat și a scâncit de durere când devenea din ce în ce mai dureros. S-a întors către el, pentru a-l certa, dar când i-a privit chipul, și-a mărit ochii. Ochii lui erau albi, venele lui erau accentuate, hainele îi erau pătate de sânge, iar sânge proaspăt i se scurgea pe buze, bărbie și gât. A țipat cât a putut de tare și a încercat să se îndepărteze de el, dar o ținea strâns. S-a uitat în direcția lui Jung Kook, doar pentru a observa că el și Ha Neul erau în aceeași situație. Și-a privit restul prietenilor, în speranța că va fi ajutată, însă toți erau transformați în aceleași chestii oribile și se apropiau rapid de ea.

Resist ; jjk | zombie auWhere stories live. Discover now