Resist ; jjk | zombie au

8

      A mai trecut o oră de mers, în care au avansat destul de mult. Dacă nu erau cazurile speciale care i-au încetinit, până acum ar fi ajuns în Daegu. Erau din ce în ce mai obosiți și se gândeau să oprească mașina pentru ceva timp, pentru a se putea odihni și Yoon Gi. Ar fi putut face schimb, însă toți erau obosiți și ar fi fost același lucru. Au oprit pentru câteva minute, pe marginea autostrăzii, departe de orice pericol, însă doar pentru a mânca toți.

      — Hei, putem să oprim câteva minute? întreabă Jung Kook.

      — De ce? întreabă Yoon Gi, privindu-l prin oglinda retrovizoare.

      — Mă cheamă natura și nu cred că mă mai pot abține mult, spune și se strâmbă.

      — Ne apropiăm de o pădure, ne oprim lângă. Nu ești singurul pe care îl cheamă natura, spune Jin.

      Jung Kook aprobă și așteaptă cu nerăbdare ca mașina să se oprească. Nu se mai putea ține foarte mult, trecuse deja ceva timp de când simțea nevoia să se ușureze, însă s-a abținut. Trecuseră deja câteva ore de când nu mai fusese la baie și a băut destul de multă apă. Nu durează mult, iar Yoon Gi oprește lângă pădure și oprește motorul. Jung Kook și Jin coboară din mașină, aprinzând lanternele și pornesc spre pădure.

      — Nu vă îndepărtați prea mult! spune Nam Joon.

      Cei doi aprobă și se pierd printre copaci, încât să găsească un loc bun pentru a nu fi chiar în vedere. Yoon Gi își închide ochii pentru câteva momente, pentru a se mai odihni, câțiva dintre ceilalți urmându-i exemplul. Nari se uita pe geam cum siluetele celor doi se pierdeau în întuneric, singurul lucru prin care putea să îi mai localizele erau lanternele, dar la scurt timp nici acestea nu se mai văd. Era îngrijorată însă nu știa de ce. A privit către arme și a observat că nu le-au luat cu ei. Dacă se întâmpla ceva în pădure? Dacă apărea o creatură? Deși era puțin probabil nu era nimic imposibil.

      — Hei, o să se întoarcă repede și teferi. Nu-ți face griji. Creaturile nu aveau cum și de ce să ajungă până aici, spune Tae Hyung și îi zâmbește.

      — Probabil că îmi fac prea multe griji, oftează fata și își rezeamă capul de geam.

      — Te înțeleg, e normal în situația asta, spune acesta.

      Între timp, cei doi s-au oprit și s-au întors cu spatele unul la altul, ușurându-se. Au terminat destul de rapid și și-au tras pantalonii, închizându-i, pregătiți să plece înapoi spre mașină. Nu au apucat să facă mai mult de doi pași, iar Jung Kook s-a împiedicat, aproape căzând dacă nu se sprijinea de un copac. Scoate un geamăt de durere și își ridică piciorul, masându-l. Se lovise de ceva foarte tare și dacă nu ar fi fost încălțat, și-ar fi rupt ceva cu siguranță. Chiar și așa, tot știa că avea să apară o vânătaie. Îndreaptă lanterna spre locul în care s-a împiedicat și observă că erau iarbă, pământ și câteva pietre de mici dimensiuni în locul de care s-a împiedicat. Nu își amintea ca iarba să fie atât de tare. Brunetul s-a încruntat și a împins ușor pietrele și a mișcat iarba de lângă acestea cu piciorul. Însă pietrele nu s-au mișcat. Jin s-a încruntat confuz, iar Jung Kook s-a lăsat pe vine. Încearcă din nou să mute pietrele, dar nu se lipesc, de parcă ar fi lipite. Jin îi urmează exemplul și își trece mâna pe suprafața acoperită de pământ și iarbă, până dă de o margine. Îl privește surprins pe Jung Kook și apucă mariginile împreună, ridicând ceva ce părea a fi un capac.

      — Ce e asta? întreabă Jin și lasă împreună capacul, descoperind o intrare.

      — Nu sunt sigur, spune Jung Kook și luminează intrarea, descoperind niște scări.