Resist ; jjk | zombie au

23

      — Nam Joon, unde mergem? întreabă Young Mi, în timp ce se uita pe geamul autobuzului.

      Urcaseră în autobuz în urmă cu un sfert de oră, iar bruneta era nerăbdătoare să ajungă la destinație și curioasă în același timp. Nam Joon avea un zâmbet pe buze prezent datorită drăgălășeniei ei, dar nu i-a spus nimic, decât că o să vadă atunci când vor ajunge. În timp ce se agita pe scaun și privea clădirile care se pierdeau în urma autobuzului, băiatul își strecoară degetele printre ale ei și îi strânge ușor mâna în a lui. Fata își întoarce capul spre el și îi zâmbește, lăsându-și capul pe umărul lui.

      Pe parcursul celor trei săptămâni s-au apropiat și mai mult, devenind chiar nedespărțiți. Dormeau în fiecare seară împreună, profitau de orice moment pe care îl aveau împreună și vorbeau despre tot felul de lucruri, cu intenția de a ajunge să se cunoască în totalitate. Și chiar au reușit să se cunoască mai bine în proporții destul de mari. Nam Joon începuse deja să își dea seama când bruneta avea nevoie de ceva, iar Young Mi să își dea seama ce urma să spună când avea de spus ceva. Își dădeau seama cum avea cealaltă persoană să reacționeze dinainte să spună ceva și lista putea continua. Toți prietenii lor erau curioși când aveau să formeze un cuplu, din moment ce aproape se comportau ca unul în totalitate. Nam Joon o îmbrățișa din spate, dormeau împreună, zâmbeau aproape continuu când stăteau împreună și se priveau unul pe altul de parcă erau cele mai prețioase persoane de pe pământ.

      — Am ajuns, spune Nam Joon.

      Autobuzul s-a oprit, moment în care s-au ridicat de pe scaune și au coborât din vehicul, încă ținându-se de mână. Young Mi a privit în jur, însă nu era nimic care să-i indice locul în care urmau să meargă. Băiatul a pornit spre locul în care trebuiau să ajungă, așa că aceasta l-a urmat, încercând să-și dea seama unde merg. S-au oprit în fața unei intrări într-un parc, unde era destul de multă lume. În parc se desfășura un târg cu dulciuri și câteva carusele mici, pentru copii, tombole și stand-uri cu mini-jocuri și premii. Era ca un fel de carnaval sau un parc de distracții, doar că erau mult mai puține posibilități, jucării și erau organizate pentru donații. Banii strânși în urma acestui eveniment urmând să fie donați. Nam Joon îl întrebase pe Ji Min când au aflat că vor primi o zi liberă unde să o ducă pe fată, iar blondul i-a sugerat acest parc și încă un loc în care aveau să meargă după ce terminau în parc.

      — Deci? Îți place? întreabă băiatul, în timp ce bruneta se uita în jurul ei, gândindu-se unde să meargă prima dată.

      — La nebunie, răspunde și se întoarce cu fața spre el, apoi îl cuprinde într-o îmbrățisare strânsă.

      Nici nu-și mai amintea când fusese ultima oară într-un parc de distracții și de o lună și jumătate, aproximativ erau prinși într-o nebunie din care nu aveau să iasă prea curând, deci nici nu se gândea la posibilitatea să ajungă într-un astfel de loc în viitorul apropiat. Era o mare fană a parcurilor de distracții, a dulciurilor și a copiilor. Era cea mai bună combinație la care se putea gândi, iar Nam Joon o adusese în cel mai potrivit loc.

      — N-ai idee cât mă bucur, spune Nam Joon și zâmbește larg. Unde vrei să mergem prima oară?

      — Acolo, spune și face semn spre un stand cu jocuri.

      Probabil că au petrecut mai mult de două ore jucându-se la stand-uri și câștigând diferite lucruri cum ar fi plușuri, dulciuri sau bilete pentru tombolă. Premiile erau în funcție de punctele pe care le făceau, iar majoritatea erau dulciuri și bilete. Pentru plușuri trebuiau să înscrie mult mai multe puncte. Au împărțit dulciurile pe care le-au obținut pe parcurs, fiind aproape terminate până au ajuns la ultimul stand. Era unul cu cercuri și niște sticle. Scopul jocului era ca cercurile să ajungă în jurul sticlelor din prima încercare, iar premiul cel mai mare era un unicorn mare de pluș, aproape jumătate din Young Mi, la vederea căruia brunetei i-au sclipit ochii. Nam Joon a observat acest lucru, așa că au luat două bilete, a câte trei cercuri. Aveau de nimerit trei sticle din prima. Suna ușor, însă era vorba de precizie și atenție, deoarece sticlele erau destul de departe.