Resist ; jjk | zombie au

20

      — Nari! spune Yoon Gi surprins și șocat, însă cu siguranță fericit.

      Nari nu a stat pe gânduri și a alergat cu viteză către el, aruncându-se în brațele lui și strangându-i trupul cu ale sale, cât de puternic a putut. Brunetul i-a răspuns imediat îmbrățișării, strâgând-o cu aceeași putere și afundându-și chipul în părul ei. Câteva lacrimi au început să evadeze din ochii fetei, oricât de tare se abținea să nu plângă, și o dată ce a început, nu a mai putut să se oprească. Fratele ei avea deja ochii umezi când i-a simțit brațele în jurul lui, dar când a auzit-o plângând, nu a mai reușit să își oprească lacrimile. Câteva momente bune le-au petrecut plângând îmbrățișați, în timp ce Jung Kook se aplecase să ridice lucrurile pe care Nari le scăpase, ca mai apoi să îi privească zâmbind, mișcat de scena din fața lui.

      — Nici nu ai idee cât mă bucur că ai reușit să supraviețuiești și să ajungi aici cu bine, șoptește Yoon Gi și se depărtează, în timp ce se depărta și ea.

      Încă avea brațele în jurul ei, iar ea în jurul lui și se priveau zâmbind, cu dâre de lacrimi pe ambii obraji. Nari nu își putea crede ochilor că fratele ei mai mare stătea în fața ei, în carne și oase, complet vindecat. Nici nu se putea gândi de cât timp se afla în aceeași clădire cu ea, iar ea habar nu avea. Yoon Gi era la fel de fericit și surprins să își aibă sora în fața ochilor. Dacă nu s-ar fi sacrificat pentru ea, nu prea credea că ar fi ajuns din nou împreună, în siguranță.

      — Îmi pare atât de rău că a trebuit să te sacrifici pentu mine, spune fata și își aduce aminte cu tristețe de acel moment.

      — Dacă nu o făceam nu am fi fost amândoi aici acum. Așa a fost să fie și, în cele din urmă, sunt bine, spune acesta și îi șterge lacrimile și o sărută pe frunte.

      S-au depărtat complet, așa că Jung Kook a decis că era momentul bun să se apropie și să-și îmbrățișeze frățește prietenul, ca mai apoi să se dea în spate, în dreptul iubitei lui. Își pune brațul după umerii ei și îi lipește trupul de al ei, apoi o sărută pe tâmplă, fata zâmbind. Yoon Gi era puțin surprins, dar a zâmbit la imaginea din fața ei. Sora lui era fericită, așa că nu avea să comenteze. Cel puțin nu în fața ei. Avea să poarte o discuție serioasă cu brunetul când prindeau un moment singuri.

      — De cât timp ești aici? întreabă Nari și își rezeamă capul de pieptul lui Jung Kook, acum fiind mult mai calmă.

      — Ieri seară am ,,înviat din morți", ca să zic așa, dar înainte de asta nu știu nimic, răspunde acesta și se rezeamă de marginea patului.

       Ochii surorii lui îl scanau din cap până în picioare și putea să observe destul de ușor câteva schimbări la el. Pielea îi era mult mai albă, mai rău decât era, și uscată de la deshidratare, avea cearcane destul de proeminente sub ochi și părea să fie puțin mai slab, doar că nu era foarte mare diferență în această privință. Se vedea clar că era slăbit și obosit, lucru pentru care domnul Jang i-a spus fetei să le sugereze tuturor să se odihnească oricând aveau ocazia și să mănânce cât mai mult. A explicat și că vindecarea era destul de dureroasă.

      — Îți amintești ceva din perioada în care ai fost infectat? întreabă curios Jung Kook.

      — De fapt, chiar da. Eram aproape conștient, însă priveam realitatea altfel. La început am încercat cât de mult am putut să îmi abțin instinctele de creatură, dar tot ce vedeam în jurul meu, persoane neinfectate sau animale, erau ca o amenințare pentru mine și pur și simplu atacam ca să mă apăr. Îmi simțeam corpul epuizat, dar ceva mă menținea în picioare și treaz. Dar de când m-au adus în laborator, la un moment dat s-a stins totul. Intrasem într-o stare de somnolență cât timp m-au ținut în capsulă, povestește acesta și își trece mâinile peste chip.