Scar [H.S] - Tradusă

16. Our fairytale✔

"Nu trebuie să cureţi asta. Nu eşti Cenuşăreasa."

El stă în genunchi lângă mine, privind cum curăţ mizeria pe care a făcut-o.

"T-tu mereu spui că sunt o prinţesă, deci de ce nu pot fi Cenuşăreasa?" Întreb.

Harry lasă afară un suspin, apucându-mi delicat mâna şi luând sticla pe care o ţin în mâna lui.

"Pentru că Cenuşăreasa a trăit o viaţă oribilă ani de zile până când basmul ei a început. Ea a fost în mod constant târâtă de colo-colo şi forţată să facă toate treburile. Nu aşa vreau să îneceapă basmul nostru."

Îmi simt stomacul strângându-se când cuvintele "basmul nostru" îi părăsesc gura, furia fierbând lent în mine.

Vreau să-i spun că nu există niciun basm. Sunt doar o fată pe care a cumpărat-o împotriva voinţei ei. Nu o să-l iert niciodată pentru că mă ţine departe de familia mea sau pentru că sprijină prostituţia.

Dacă între noi doi ar fi un basm, Harry ar fi tipul rău şi aş aştepta prinţul real să vină să mă salveze.

Îmi păstrez gândurile pentru mine, ştiind cât de repede se poate schimba starea lui când îl resping. Nu vreau să ţipe la mine din nou. Mă sperie.

"Ştiu că povestea noastră, ca a Cenuşăresei, nu a avut începutul perfect." El spune, şi-mi întorc capul să-l privesc. Ochii mei imediat sunt întâlniţi de partea cicatrizată a feţei lui.

"Dar, uneori, lucrurile se schimbă şi toate lucrurile rele devin mai bune. Ăsta este felul în care majoritatea poveştilor prinţeselor decurg. Ăsta este modul în care vreau ca povestea ta să decurgă."

"Ş-şi povestea ta?" Întreb curioasă şi Harry lasă afară un mic chicot, scuturându-şi capul.

"Nu cred că este un secret că nu am avut cel mai bun început. Prinţesa mea nu s-a îndrăgostit de mine când ochii noştri s-au întâlnit pentru prima dată, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în basme. Pot să mă gândesc la unul care nu merge aşa."

Este surprinzător pentru mine cât de interesat este de toate astea. Parcă încearcă să-şi construiască propria poveste în unele pe care le-am auzit ca şi copii. Pare aşa disperat să-şi facă propriul basm să devină realitate.

Îmi doresc să realizeze că ar putea avea cu tărie asta, dacă ar găsi altă fată să-i fie prinţesă. O fată care vrea să împărtăşească asta cu el.

"Care?" Întreb, îndoindu-mă de ultimul lui comentariu.

"Frumoasa şi bestia."

*********

*********

"Unde mă duci?" Întreb când coborâm pe scări. Braţul lui Harry e înconjurat bine în jurul taliei mele şi mă ţine lângă el, fiind dificil pentru mine să-i urmez paşii deja lungi şi rapizi.

"Îţi spun când suntem acolo. Chiar acum trebuie să ne grăbim. Am uitat complet că vin astăzi." El spune, sunând puţin enervat.

"C-cine?" Întreb, nervozitatea care clar se construieşte în el mă agită. Încă nu-mi pot abţine curiozitatea.

Cu noroc, lui Harry nu pare să-i pese.

"Oamenii care lucrează pentru mine. Cameristele, bucătarii, grădinarii. Ei nu pot şti că te am aici.

Speranţa începe să licărească în mine la menţionarea celorlalţi oameni. Dacă aş putea intra în contact cu unul din ei, ar putea fi biletul meu de ieşire de aici.

Această speranţă moare curând din nou când Harry mă conduce spre un set de multe scări, lăsându-mă în subsolul din gigantul lui conac.

Chiar şi când aprinde lumina încă pare întunecat aici jos şi un fior aleargă în jos pe şira spinării mele din cauza temperaturii.

Chiar dacă Harry este probabil un milionar, nu a pus nicio mobilă aici jos. Singurele chestii de aici sunt nişte cutii.

"Nu-mi place să te ţin aici, dar nu am de ales. Nu am încredere în tine în jurul angajaţilor mei, încă." El spune, închizând uşa după noi.

Nici măcar nu încerc să neg asta pentru că amândoi ştim că aş încerca să-i fac să mă ajute să evadez. Chiar dacă am ajutat la curăţarea tăieturii lui Harry aseară încă i-aş înjunghia spatele.

Harry plasează cu blândeţe o mână pe fiecare parte a feţei mele când stă chiar în faţa mea, aplecându-se şi lăsând un sărut pe fruntea mea, lăsându-şi buzele să stea acolo pentru câteva secunde.

Este aceaşi pereche de buze care au fost peste ale mele noaptea trecută. Totul pare ca un vis ciudat, dar simiţindu-i buzele pe mine din nou îl face să pară real.

Probabil pentru că este real. Ăsta nu este un vis, şi bărbatul care mă strigă prinţesa lui este pe cale să mă închidă în subsolul lui.

"Îmi pare rău, prinţeso. Te aduc înapoi sus cât de curând pot. Promit." El spune, ducând o şuviţă din păr după urechea mea. (A.N: Harry, Harry, Harry, ai promis că nu ai s-o atingi şi totuşi... iar faci promisiuni. Nu o să uit asta. :)) )

Lumina de aici de jos îi face cicatricea să pară foarte întunecată. Umbrele o fac să pară aproape neagră.

Sunt aşa curioasă să ştiu ce i s-a întâmplat. Ce şi cine i-a cioplit asta permanent pe pielea cândva curată.

Răspunsul pare aşa departe când Harry îşi mută mâna de pe mine, mergând spre uşă şi apoi afară, încuind-o pe cealaltă parte după el.

Îmi las spatele să se ciocnească cu peretele din spatele meu, alunecând şi stând pe pământul tare şi rece.

Nu ştiu cât de mult plănuieşte ca eu să stau aici jos. Ştiu doar că fiecare minut pare oră şi dintr-o dată mă rog să fiu înapoi în camera lui.

Este asta o parte din visul basmului lui mic, ţinându-mă încuiată aici jos şi făcându-mă să-l implor mental să vină să mă lase liberă?

Asta poate pare un basm pentru el, dar pentru mine este complet opusul.

Ăsta este un coşmar.

~~~~~~~~~~~~~~

Hihi, după capitolul ăsta o să se întâmple mai multe. Promit.

Deci s-a rezolvat o problemă şi acum pot da dedicaţii. Dacă vreţi, spuneţi în comentariu la ce capitol o vreţi. 

Votaţi şi comentaţi, vă rog. :*

Următorul capitol mâine.

Ly all my babes ♥