Scar [H.S] - Tradusă

50. Knocked out ✔

50. Knocked out [Bătut]

Harry s-a comportat ciudat toată dimineaţa şi ştiu exact de ce, şi totuşi nu am nici o idee. A fost tăcut şi abia mi-a spus un cuvânt. Tot ce am scos de la el este un sărut pe frunte şi un 'te iubesc'. Mă face să mă tem de ce se întâmplă în mintea lui.

Astăzi este ziua în care am fost de acord să facem primul pas pentru a deveni mai buni şi pentru a scăpa de paranoia lui. Când muncitorii pleacă, o să mergem afară pentru o plimbare împreună. Unul dintre lucrurile de care se teme Harry cel mai mult. Nu că e speriat să fie afară singur, ştiu că totul este despre mine. Se teme că ceva rău se va întâmpla şi că mă va pierde.

Nu o să mint că nu sunt încântată că în sfârşit voi ieşi afară. Am fost blocată înăuntru de săptămâni. Îmi lipseşte să respir aer curat.

Încă un motiv pentru are s-ar putea să se comporte aşa este pentru că am acceptat să vorbesc cu Niall astăzi. Doar noi doi. Fără Harry împrejur să controleze ce se întâmplă şi despre ce vom vorbi.

Ştiu că Niall mă va convinge să merg acasă, dar va trebui să-l fac să înţeleagă că nu pot. Cel puţin nu până când l-aş fi ajutat pe Harry să-şi adune viaţa.

Chiar acum, Harry şi cu mine suntem în biroul lui, el lucrând în timp ce eu m-am aşezat în fotoliul meu obişnuit, depărtându-mă repetat când aştept sunetul bătăii de la uşă.

Secunda în care îl aştept se transformă curând în minute, şi mai târziu în ore. Patru ore trec fără nici un semn de la prietenul meu.

Ştiu că el probabil este ocupat, dar nu mă pot abţine să mă gândesc că probabil a uitat de mine. Sau poate s-a răzgândit de ieri. Poate nu-i mai pasă sau nu vrea să mă ajute.

Las afară un oftat uitându-mă la Harry care încă este concentrat pe treaba lui, sprâncenele lui unindu-se când se uită la ecranul calculatorului, singurul sunet care vine de la el fiind când vorbeşte cu cineva la telefon. Mai mult ca un partener de afaceri.

Mă uit la ceas din nou găsindu-l deja fiind 4 pm, ceea ce înseamnă că mai este decât o oră până când Niall pleacă de obicei. Părea aşa înfricoşat ieri, deci de ce aşteaptă aşa mult?

Măcar de aş fi ştiut...

***

Niall's POV

"Zayn, nu pot doar să plec dracului. Sunt la muncă. Şeful meu o să mă concedieze dacă află. Asta dacă nu mă împuşcă mai întâi." Spun în telefon auzindu-mi prietenul pufăind la celălalt capăt.

"Nu-mi pasă. Am nevoie ca tu să te întâlneşti cu mine şi am nevoie să o faci acum. Este o urgenţă." Spune pe un ton enervat şi îmi răsucesc ochii.

"Nu vin să plătesc pentru drogurile tale sau ce dracu' iei. Trebuie să ieşi din rahatul ăsta singur de data asta." Îl cert.

"Nu-ţi cer banii, prostu' dracu'! Este altceva, deci întâlneşte-te dracu' cu mine! Fir-ar să fie!" Ţipă în telefon şi tresar la zgomot.

Practic aş putea pleca pentru că nu mai e nimic de făcut aici, dar încă trebuie să mă întâlnesc cu Felicity. I-am promis că voi veni la ea astăzi. Poate că am făcut o înţelegere cu Dl. Styles, dar încă o să fac asta. Doar o să meg să o calmez în loc să încerc să o fac să meargă acasă.

"Opreşte-te să urli la mine şi calmează-te dracu'. De ce ai nevoie de mine chiar acum? Nu mai poţi aştepta o oră sau două?" Îl întreb încercând să mă menţin calm. Nu e nevoie să fac o scenă şi să ţip în timp ce am cinci femei de vârstă mijlocie în jurul meu.

"Nu pot aştepta după tine, trebuie să fie acum. Dacă pleci acum îţi promit că voi explica când ajungi aici." Spune şi oftez, ducându-mi o mână prin păr obosit.

Chiar dacă Zayn este cel mai mare nesimţit din lume chiar acum, nu mă pot abţine să mă simt că ar trebui să o fac. Este prietenul meu până la urmă şi ar trebui să-l ajut cu orice are nevoie. Poate până la urmă este ceva serios.

"Okay, bine. Voi pleca acum." Spun ridicându-mă de pe fotoliu ceea ce îi face pe ceilalţi să se uite la mine în confuzie.

"Um okay. Atunci unde?" întreb.

"Nu contează. Nu este foarte departe. Îţi trimit adresa. Ne vedem în zece minute."

Îmi deschid gura să spun ceva, dar sunt întrerupt de sunetul unui beep venind de la celălalt capăt. Tocmai ce mi-a închis.

Şi aşa cum a spus, o secundă mai târziu primesc un mesaj de la el. Este o adresă necunoscută. Tot ce ştiu este că e afară din oraş.

Nu spun nimic nimănui când îmi apuc lucrurile şi plec intrând în maşina mea şi conducând departe de conacul mare.

Mă simt prost pentru că am plecat aşa. Mai ales acum că Dl. Styles a promis să-mi ajute mama, dar nu mă simt de parcă am vreo alegere. Zayn poate că e prietenul meu, dar în acelaţi timp ştiu că este extrem de periculos. Ia droguri şi celelalte lucruri pe care nu mi le va spune mie sau nimănui. Doar îmi pot imagina că este mai rău.

Conduc la adresa pe care mi-a trimis-o simţindu-mă mai confuz ca niciodată când trag pe o proprietate ce pare abandonată. Pare să fie un depozit mare.

Când conduc mai înainte, figura lui apare dintr-o dată la vedere. Se rezemă de zid lângă o uşă, o ţigară odihnindu-se între buzele lui.

Îmi parchez maşina şi o opresc luând o respiraţie adâncă înainte să deschid uşa şi să ies.

De obicei sunt un tip foarte nepăsător, dar este ceva la acest loc ce mă face să mă simt nesigur. Doar să mă uit la exteriorul locului mă face extrem de trist.

Cu mâinile în buzunarele gecii mele verzi, merg spre Zayn, mirosul fumului trecând prin nasul meu când mă apropii.

"Ce este locul acesta?" Întreb şi curând îl ajung simţindu-mă mai confuz ca oricând de ce a decis să îl întâlnesc aici.

El doar ridică din umeri suflând fumul deci acesta sfârşeşte chiar în faţa mea făcându-mă să las afară un tuset.

"Nu este important unde suntem sau ce se întâmplă înăuntru. Tot ce contează e că mă vei ajuta pe mine şi pe un prieten şi că putem avea încredere în tine." Spune cu nici o emoţie în voce.

Pentru mine, cuvintele lui chiar acum nu au nici un sens şi mă fac doar mai confuz.

"Să vă ajut cu ce?" Întreb şi buzele lui se trag întru-in rânjet.

"Vei vedea." Spune uitându-se în spatele meu şi dând din cap.

Îmi încrunt sprâncenele simţindu-mă confuz de ce dă din cap la ceva din spatele meu deci mă întorc.

Şi făcând asta se tranformă în a fi o greşeală foarte mare.

Găsesc un bărbat foarte mare stând în spatele meu, ochii mei având şansa să fie pe el doar o secundă înainte să lovească ceva tare de capul meu, nimerindu-mă dintr-o lovitură şi făcându-mi corpul să cadă la pământ.

~~~~~~~~~~~~~~~~