Scar [H.S] - Tradusă

43. The same direction ✔

43. The same direction [Aceeaşi direcţie]

"Dracului de rahat, rahat, rahat."

Sunt trezită de sunetul unor mârâituri şi înjurături venind de lângă mine şi îmi deschid ochii să găsesc sunetele fiind de la Harry.

Acum stă întins pe spate, o mână fiind presată pe fruntea lui şi cu dinţii scrâşnind, arătând nervos şi rănit.

Presupun că cineva plăteşte pentru că a băut prea mult noaptea trecută.

"Eşti okay?" Întreb delicat plasându-mi o mână pe braţul lui, masându-l gentil.

El oftează nerăspunzându-mi întrebării când doar se ridică uşor tresărind de durere şi balansându-şi picioarele jos din pat îndepărtând păturile şi ridicându-se. Mă încrunt simţindu-mă respinsă şi rănită când el doar îmi dă umărul rece. Credeam că ne-am rezolvat aseară. De ce mă ignoră? Îşi aminteşte ce s-a întâmplat aseară, corect?

Mă ridic din pat şi îl urmăresc când merge înspre baie apucându-i gentil mâna.

El oftează înainte să se întoarcă uşor ridicându-şi sprânceana la mine când aşteaptă să spun ceva.

Dar sincer, nu am nici o idee ce să spun. Felul în care se uită la mine mă face să mă simt agitată. Mă face să mă simt mică. Nu-mi place asta deloc.

"Eşti okay?" Întreb din nou.

Îşi încleştează maxilarul încruntându-şi sprâncenele când este înapoi în a arăta nervos. Exact cum a făcut ieri înainte să plece.

"Înafară de capul meu durând ca dracu' atunci mă simt bine. Acum că ştiu cum simţi cu adevărat pot în sfârşit să trec peste." El mârâie scuturându-mi mâna de pe a lui şi întorcându-se să plece mai departe de mine.

Când menţionează să treacă peste mine se simte ca a fi înunghiat chiar în inimă. Stomacul meu începe să doară şi se simte ca şi cum aş putea îzbucni în plâns chiar acolo.

Nici nu mă gândesc când fug după el înconjurându-mi braţele în jurul lui de la spate şi agăţându-mă disperată de el.

"Felicity, ce dracu'?!" El spune nervos ridicându-şi vocea la mine.

El se opreşte din mers înconjurându-şi mâinile în jurul braţelor mele gata să le dea jos de pe el.

Dar când mă aude lăsând afară un suspin se opreşte imediat.

Am mai mult din frunte presată de spatele lui când las lacrimile să alunece pe obrajii mei simţindu-mă frustrată şi rănită că el ar putea spune vreodată ceva de genul ăsta. Mă face să mă îndoiesc de dragostea lui pentru mine şi nu ştiu dacă chiar a crezut-o sau doar minte să mă rănească.

Indiferent ce, vreau doar să se oprească.

"Nu spune lucruri ca asta. Nu poţi doar să spui că mă iubeşti şi apoi să spui că vrei să treci peste." Suspin.

"Tu vrei să pleci, îţi aminteşti? Trebuie să trec peste tine." El spune şi când spune ultima propoziţie îl îmbrăţişez puţin mai strâns.

"Nu, nu trebuie şi ai ştii asta dacă ţi-ai putea aminti despre ce am vorbit aseară. Credeam că am rezolvat toate astea." Spun şi oftează.

"Am fost beat, iub- Felicity. Probabil m-am lăsat destul de repede fără să mă gândesc."

"Ai făcut-o, dar măcar m-ai lăsat să mă explic mai întâi. Nu mi-ai da vreodată o şansă chiar acum. Doar îţi asumi că ştii cum simt şi ce-i în mintea mea când în final nu vei putea afla niciodată. Măcar nu până mă laşi să-ţi explic toate astea." Spun şi după câteva secunde el îmi dă drumul la braţe.