Scar [H.S] - Tradusă

30. Behind the scar ✔

   30. Behind the scar [În spatele cicatricii]

Astăzi este o săptămână de când am fost răpită. Şase zile de când am fost cumpărată. Trei zile de când am decis să-i dau lui Harry o şansă. O zi de când i-am trimis prima scrisoare mamei mele.

Nu ştiu dacă ea a primit încă scrisoarea dar asta nu mă opreşte să o încep pe a doua.

Să ştiu că o să citească cuvintele pe care le scriu mă face să mă simt de parcă sunt încă conectată de ea cumva. Chiar dacă am un timp frumos cu Harry şi nevoia mea de a fi în jurul lui creşte mai mult şi mai mult cu fiecare zi, îmi lipseşte familia mea teribil.

Aş vrea ca Harry să aibă destulă încredere în mine încât să mă lase să-i văd. I-am spus că(,) chiar dacă m-ar lăsa să merg, aş veni înapoi la el. Am optsprezece deci sunt destul de mare încât să decid unde să locuiesc. Să am o relaţie cu el nu trebuie să fie aşa complicat.

"Aici." Spun stând in faţa biroului său când plasez plicul în faţa sa.

Se uită la mine cu sprâncenele încruntate. O încruntătură fiind pe faţa lui când citeşte numele familiar şi adresa de pe faţă.

"Încă una? Doar ce am trimis una ieri." El spune uitându-se la mine.

"Ştiu dar am atât de multe ce vreau să-i spun deci am mai scris una. Este asta în regulă cu tine?"

Harry oftează întinzându-se pe scaunul lui şi ducându-şi mâinile în jos pe faţa sa.

"Da iubito. Este bine. O voi trimite mâine." El spune fără emoţie făcând un zâmbet să se formeze pe faţa mea.

"Mulţumesc aşa mult, Harry. Nici nu ai idee cât de mult înseamnă pentru mine."

Colţurile buzelor lui se ridică puţin dar nu destul să fie un zâmbet, ochii lui holbându-se jos la plic.

O ia de pe birou deschizând unul dintre dulapuri şi punând scrisoare în el, închizându-l din nou chiar după aceea.

Cu o încruntătură pe faţa mea îmi fac drum spre cealaltă parte a biroului. El pune scaunul în spate pentru a-mi face loc să stau în faţa lui, ceea ce şi fac, stând între picioarele lui cu mâinile mele înconjurate în jurul gâtului său.

"S-a întâmplat ceva?" Întreb.

Harry işi scutură capul muşcându-şi buza inferioară când îşi înclină capul pe spate să se uite la mine.

"Nu s-a întâmplat nimic, prinţeso. Sunt doar puţin obosit." El mă asigură dar nu sunt convinsă în totalitate.

"Eşti sigur?" Întreb şi el oftează.

Îşi plasează o mână pe spatele coapselor mele semnalându-mi să mă aşez în poala sa, ceea ce şi fac. Mâinile mele fiind încă în jurul gâtului său când îl călărsc.

"Cum este posibil ca ceva să fie greşit când am o fată aşa frumoasă aici cu mine?" El întreabă, buzele lui trăgându-se într-un zâmbet adevărat de data asta.

"Nu ştiu. Doar simt că mintea ta este în altă parte şi asta mă îngrijorează." Spun sincer.

Harry tinde să fie foarte prins în gândurile sale uneori şi când o face nu are niciodată o expresie fericită pe faţă. El este mereu încruntat. Uneori arătând chiar parcă este îndurerat.

"Nu te îngrijora de asta iubito. Sunt bine. Orice ai face aici îmi calmează mintea. Eşti foarte bună în a mă distrage." El spune înconjurându-şi braţele în jurul taliei mele şi punându-mă mai aproape de el.

Îmi iau o mână jos de pe gâtul său şi în schimb o duc la faţa lui, plasânu-mi delicat degetul pe crăpătura adâncă de pe faţa lui, ducându-mi degetul în jos pe cicatricea lungă. Am fost prea speriată să fac asta înainte, temându-mă că ar putea deveni nervos pe mine.  Cu toate acestea nu. Mă lasă să-i ating partea care l-a făcut nesigur. Asta mă face să cred că el nu este capabil să facă pe cineva să se îndrăgostească de el.

Corpul lui pare foarte tensionat când îl ating şi când mă uit la cealaltă parte a feţei lui. Îi găsesc ochiul fiind închis.

"Este acesta motivul pentru care tinzi să te îndepărtezi o mulţime?" Întreb uşor ducându-mi mâna în josul feţei din nou.

Harry îngite nodul din gâtul lui, respiraţia lui începând să devină foarte greoaie. Îmi plasez o mână pe obrazul lui mângâindu-l gentil când aştept răspunsul lui.

Reacţia lui de a fi întrebat asta este mult mai diferită decât la ce m-am aşteptat. Este clar că orice s-a întâmplat încă îi cauzează durere. Îmi doresc doar să-l pot ajuta să uşureze asta cumva.

"Iubitule, îmi poţi spune. Este okay." Îl asigur dar el îşi scutură capul.

"Nu este okay. Nimic nu este okay." El spune, vocea lui spărgându-se.

Îşi deschide ochiul din nou să se uite la mine şi mă doare să văd partea lui. Apa a început să se formeze în el şi ştiu că este doar o chestiune de timp până când prima lacrimă va cădea.

"Asta nu este adevărat, Harry. Suntem okay. Sunt aici să te ajut şi să te ascult. Te poţi deschide pentru mine, iubitule." Îi spun delicat şi aprobă din cap.

"Ştiu. Eşti uimitoare, Felicity. Dacă nu ai fi fost tu nu aş fi avut nimic pentru a trăi." El spune, lacrimile începând să-i ude obrazul.

Mă răneşte să-l văd aşa. Nu am ştiut niciodată că-l răneşte aşa mult. Nu am luat niciodată în srios când mi-a spus că este singuratic.

"Te rog promite-mi că nu contează ce fac sau ce vei găsi, nu o să mă părăseşti. Te rog promite-mi că ceea ce avem împreună nu o să se oprească vreodată." El imploră disperat uitându-se la mine prin ochiul lui înlăcrimat.

Încerc să-i usuc lacrimile de pe obraz, dar lacrimile şterse continuă să fie înlocuite cu altele noi.

"Nu o voi face. Promit că nu te voi părăsi, Harry. Îmi pasă de tine mai mult decât ai şti vreodată. Este aşa greşit pentru mine să simt în felul ăsta faţă de tine, dar nu-mi mai pasă. Nu contează. Tot ce contează pentru mine acum eşti tu şi iubirea pe care o construim împreună. Vreau asta la fel de mult ca tine." Spun sincer.

Asta poate a început cu mine doar vrând să intru în contact cu familia mea dar s-a transformat în a fi ceva mai mult.

Mă îndrăgostesc uşor de acest bărbat cicatrizat din faţa mea.

Mâna lui Harry tremură puţin când o duce la faţa lui întinzând-o peste a mea. El îmi ghidează uşor mâna jos de la faţa lui şi mai jos pe corpul lui, neoprindu-se până când ajunge la un loc special pe pieptul său.

Îi pot simţi inima ciocnindu-se împotriva mâinii mele, bătând incredibil de repede. Sentimentul ininii sale amestecat cu următoarele cuvinte ale lui Harry îmi face propriul ritm cardiac să accelereze. Până şi ochii mei lăcrimează când aud slăbiciunea din vocea lui.

"Poate că este frântă, dar încă funcţionează. Ştiu că meriţi una sănătoasă dar asta este tot ce am de oferit. Şi înseamnă totul pentru mine că am găsit în sfârşit pe cineva care o va accepta. Eşti lumea mea Felicity."

~~~~~~~~~~