Scar [H.S] - Tradusă

6. Open up, sweetheart✔

Sunt şocată când mă duce într-un dormitor, un pat dublu stând în mijlocul lui.

Îl aud închizând uşa de la cameră. Înaintăm şi ne apropiem de pat.

Ştiu exact la ce se gândeşte aşa că decid că acum este momentul potrivit să lupt.

Încep să mă zbat în strânsoarea lui, lovind cu picioarele, care sunt singurele părţi din corpul meu încă libere.

Chiar dacă Domnul Styles pare puternic, se luptă pentru a mă ţine, aşa că se grăbeşte spre pat şi practic mă aruncă în el.

Reacţionează şi mă atinge dar eu tresar, încă lovind cu picioarele repetat.

"Felicity, ce dracu' se întâmplă cu t-"

Propoziţia lui este întreruptă de un mârâit zgomotos ieşit de la el când piciorul meu îl loveşte, acesta căzând în genunchi cu ambele sale mâini pe poala sa.

Corpul meu paralizează în timp ce îi aştept reacţia, respiraţia mea trecând uşor prin cârpă.

Domnul Styles nu se uită la mine când se ridică în picioare, părul lui lung acoperindu-i faţa.

Când îşi împinge părul de pe faţă observ că este roşie şi, mult peste surprinderea mea, nu pare supărat. Poartă o încruntătură pe faţă.

"De ce ai făcut asta, Felicity? Ce am greşit?" El întreabă încet, aşezându-se unde sunt întinsă în pat.

El întinde mâna pentru a mă atinge, dar din nou mă îndepărtez, făcându-l să scape un suspin lung.

"Nu-ţi place camera ta? Îţi promit că va fi bine. M-am gândit că voi putea să cumpăr câte ceva pentru decorat când o să te cunosc mai bine." El spune, forţând un mic zâmbet pe buzele sale.

Stai o secundă... camera mea? M-a dus aici sus doar pentru a-mi arăta camera mea?

"Aşa şi cu hainele. Chiar nu ştiam ce mărime ar putea fi fata pe care aş fi adus-o acasă. O să comand câteva pentru tine mai târziu, chiar dacă am cumpărat câteva produse feminine pentru tine. În caz că ai nevoie." El spune, trimiţându-mi un zâmbet îndrăzneţ.

Chiar nu ştiu ce să cred despre el acum. Desigur, sunt recunoscătoare că nu a devenit abuziv sau că nu a încercat să mă violeze, dar încă vorbeşte cu mine de parcă aş fi un nou animal pe care abia l-a cumpărat. Este aşa greşit.

"Okay. O să-ţi dau cârpa jos de la gură acum, dar îţi las mâinile legate. Esti mult mai rapidă decât mă aşteptam să fi."

M-am apropiat, el ajungând cu grijă în spatele meu. Începe să-mi desfacă cârpa, dând-o jos când cade pe gâtul meu.

"Uite-te. Nu a fost aşa de rău, nu-i aşa?" Întreabă încetişor, bătând apropo la modul în care mă feream de el acum un minut.

Acum, când în sfârşit pot vorbi după ore întregi de tăcere, nu par să pot scoate vreun cuvânt din gură. Vreau să ţip, dar evident, nimeni nu mă va putea auzi.

Ceea ce-mi aduce aminte. Cum o să ies de aici de una singură? Nu sunt doar porţile securizate, dar are şi doi câini uriaşi ce aleargă peste tot pe afară. M-ar putea ataca dacă încerc să fug.

"Cum te simţi, dragă? Încă te mai doare capul?" Domnul Styles întreabă, vocea lui scoţându-mă din gândurile mele.

"Puţin." Răspund, vocea mea sunând ca o şoaptă.

Gâtul îmi este uscat din cauză că nu am băut nimic multe ore. Nu ştiu cum de nu m-am dus până acum.

O încruntătură se formează pe faţa Domnului Styles după răspunsul meu, sprâncenele lui încruntându-se când îşi pune mâinile pe frunte.

 "Eşti un pic caldă. Mă duc să-ţi iau nişte analgezice. Mă întorc într-o secundă." El spune, ridicându-se de pe pat şi ieşind din cameră, fără să uite să închidă uşa după el.

M-am gândit că, în loc să încerc să scap sau să mă ascund, trebuie să-l aştept. Nu ar fi uşor să fac ceva deoarece mâinile mele sunt legate.

Nu mult timp după aud uşa deschizându-se din nou. Domnul Styles intră cu un pahar cu apa în mână, în timp ce ţine câteva pastile în cealaltă.

Se aşează lângă mine din nou, punându-şi mâna în spatele capului meu pentru a mă ajuta să-l ridic.

"Deschide, iubito." Spune uşor, ţinând pastilele chiar în faţa gurii mele.

Mă uit la pastile cu suspiciune, întrebându-mă dacă sunt chiar ce a zis că sunt. Poate vrea să se răzbune pe mine pentru că l-am lovit.

"Este doar un analgezic, scumpo. Nu încerc să te droghez." Mă asigură el.

 Privirea de pe faţa lui îmi spune că nu minte. De fapt, pare să fie rănit.

Nu văd alt motiv pentru a mă mai opune, aşa că îmi deschid gura, lăsându-l să pună pastilele pe limba mea.

Un zâmbet mic se formează pe buzele lui când îl las să facă asta. Mâna lui liberă apucă paharul de pe noptieră, şi îl aduce la buzele mele.

Nu ezit să înghit apa rece care se duce în jos pe gâtul meu, în sfârşit scăpându-mă de sentimentul de uscăciune.

Domnul Styles începe să murmure lucruri pe care nu le pot auzi. Sunt prea concentrată să beau din nou.

După ce beau jumătate din pahar, Domnul Styles îl pune mai departe de buzele mele, mult peste dezamăgirea mea.

"P-pot, te rog, să mai beau? Te rog?" întreb când este gata să pună paharul înapoi jos.

"Desigur că poţi." El spune, ducând paharul înapoi la buzele mele şi lăsându-mă să înghit restul apei.

Nu durează mult până când rămân fără apă, eu gâfâind pentru că am băut prea repede.

"Vrei mai multă? Îl pot umple iar." Întreabă şi-mi scutur capul.

"Okay." murmură, punând paharul jos, înainte să lase camera într-o linişte ciudată.

Ce trebuia să spun? Nu este ca şi cum aş vrea să am o conversaţie cu un bărbat ce mă ţine ostatică.

Domnul Styles sparge liniştea cu un curăţat de gât ciudat.

"Vrei să împrumuţi nişte haine de la mine? Rochia ta este un pic nepotrivită." Întreabă, uitându-se la corpul meu ce este acoperit doar de rochia scurtă şi neagră.

Îşi ţine ochii pe coapsele mele unde rochia este un pic mai ridicată decât ar trebui, chiloţii mei aprope fiind expuşi.

Se mută stângaci pe pat, înainte să se uite înapoi la mine, ţinându-şi mâinile împreunate şi plasându-le în faţa bifurcării lui.

"O să, um, îţi aduc nişte haine." Spune înainte să iasă grăbit din dormitor şi să închidă uşa după el.

Acest tip pare ciudat până acum.

~~~~~~~~~~~~~

Aww, cât e de drăguţ cu ea. Mă întreb, cât va mai dura asta? 

Votaţi şi comenaţi (chiar dacă nu o faceţi niciodată). Chiar vreau să ştiu că cineva îmi apreciează munca. 

Am cititori fantomă şi nu-mi place asta, aşa că dezvăluiţi-vă identitatea. :D

Ne citim mâine. :*