Scar [H.S] - Tradusă

25. Finally ✔

Chiar când sunt aproape să-mi presez buzele de ale lui, un ciocănit se aude dinspre uşă, făcându-ne să ne deschidem ochii şi pe Harry să se tragă înapoi. Căldura se ridică la obrajii mei când mă ridic din poala lui cu timiditate. Harry, pe de altă parte, reacţionează cu altă emoţie decât timiditatea. Mârâituri şi înjurături îi părăsesc gura când se ridică şi mă împinge spre dulap, păstrând o mână pe spatele meu.

Când persoana de pe partea cealaltă nu-l aude pe Harry zicând nimic, el sau ea bate din nou, ceea ce-l enervează pe Harry.

"Mai bine te-ai opri, Dumnezeul naibii, din a bate înainte să te împuşc şi să te atârn dracului pe peretele meu alături de cerb!" Ţipă furios.

Bătutul se opreşte imediat şi mă întorc să mă uit la el, căscându-mi ochii la el şi pocnindu-i pieptul.

"Harry!" Şuier la el pe sub respiraţia mea, oferindu-i o privire de atenţionare.

Nu este niciun motiv ca el să ameninţe sau să fie aşa obraznic cu acea persoană. Persoana care nu ştie că sunt aici, deci practic nu este vina lui sau a ei că momentul nostru a fost întrerupt.

"Prinţeso, nu am starea de spirit necesară pentru asta chiar acum, deci doar intră în nenorocitul de dulap." El şuieră, dinţii lui scrâşnind.

Las afară un mic mârâit, călcându-mi picioarele ca un copil, înainte să mă întorc şi să intru în dulap.

Harry închide uşile dulapului după mine dar doar pentru a le deschide după o secundă.

"Îmi pare rău, iubito. Fac asta rapid, promit." El îmi şopteşte.

"Yeah, yeah." Şoptesc înapoi iritată dându-mi ochii peste cap la el.

Cu noroc nu-mi observă datul ochilor peste cap când închide ambele uşi, lăsându-mă în întunericul total. Îi pot auzi cizmele lovind podeaua când merge înapoi la biroul lui, curăţându-şi gâtul înainte să răspundă într-un final săracei persoane.

"Poţi să intri acum." El spune, tonul din vocea sa sunând foarte serios şi strict.

Este mereu aşa faţă de persoanele care lucrează pentru el? Este evident ceva diferit de la starea lui de spirit fericită şi jucăuşă din dimineaţa asta. Îmi place Harry cel dulce şi fericit mult mai mult. Acest Harry pare foarte nepoliticos. Aproape că nu are respect pentru persoanele care lucrează pentru el.

Aud uşa deschizându-se, urmată de paşii unei persoane mergând înspre birou.

"Ce-i acum, Niles?" Harry întreabă cu iritare în voce, fiind primul dintre ei doi care vorbeşte.

"E-este Niall, Domnule." Băiatul se bâlbâie.

"Oricum, era destul de aproape." Harry spune, respingând repede subiectul înainte să continuie. "Ce este aşa important să te aducă aici şi să mă întrerupi din a-mi face munca?"

Muncă. Drăguţ nume pentru ce făceam acolo. Se potriveşte perfect pe lângă prinţesă şi iubită.

"Ei bine, um, credeam că vă veţi bucura să ştiţi că(,) comenzile pe care le-aţi făcut au ajuns. Toate cutiile stau jos în foaier, domnule." Tipul aparent numit 'Niall' spune şi Harry zumzăie.

"Okay, bine. Le vreau pe toate cărate în camera de oaspeţi numărul 5. Dacă sunt prea grele pentru tine să le cari singur, adu pe cineva să te ajute. Acum pleacă."

"Î-în regulă. Aşa voi face, Domnule." Niall se bâlbâie şi câteva secunde mai târziu aud uşa închisă, sunetul urmat de un oftat zgomotos venind de la Harry.

Încă o dată, îi pot auzi paşii când ei lovesc pământul şi nu mult timp după, uşile dulapului sunt deschise. Clipesc rapid în timp ce se ajustează cu lumina, nespunându-i nimic bărbatului din faţa mea când ies şi merg pe lângă el.

Nu poţi spune că sunt supărată pe el, dar evident mă simt foarte enervată din cauza modului în care a vorbit cu acel tip. A ţipat la mine şi m-a dojenit înainte, dar se simte mai rău. Asta este prima dată când îi văd partea rea.

"Prinţeso?" Îi aud vocea delicată vorbind din spatele meu.

El plasează o mână pe fruntea mea dar eu doar o ridic, întocându-mi corpul pentru a-l vedea. Arată foarte confuz din cauză că îl resping dintr-o dată, sprâncenele lui încruntându-se puţin şi buzele lui trăgându-se la o încruntare.

"Ce este, prinţeso? Îmi pare rău că a trebuit să te ascund în dulap, dar nu am-"

"Nu este vorba despre dulap, Harry." Spun, întrerupându-l.

"Atunci ce este? Dacă este despre noi aproape sărutându-ne, atunci îmi pare rău. Poate am fost puţin confuz pentru că sincer părea că şi tu vrei asta." El spune.

"Nu este nici despre sărut. Este despre cum i-ai vorbit acelui băiat. Ai fost aşa nepoliticos."

"Oh, haide. Cred că exagerezi doar puţin aici, iubito. Nu am fost chiar aşa nepoliticos." El spune, imediat apărându-se.

"Harry, i-ai spus că o să-l împuşti şi-l atârni pe perete dacă nu se opreşte din bătut. Asta-" Spun pocnindu-i pieptul cu degetul meu."- se numeşte a fi nepoliticos."

Harry îşi împinge afară buza inferioară şi-şi clipeşte ochii rapid la mine.

"Mi-ai pocnit inima."

Inima mea se calmează imediat la vederea lui, un zâmbet spărgându-se pe faţa mea. La naiba cu tine, Styles şi cu drăguţenia ta.

"Harry, încerc să fiu serioasă aici. Nu poţi doar să le vorbeşti altor oameni aşa." Spun încercând din greu să-mi recapăt expresia supărată.

"Iubito, haide." El spune ajungând jos şi punându-şi mâinile pe şoldurile mele, trăgându-mă gentil spre el.

"Îmi pare rău dacă crezi că am fost rău cu el, dar mă poţi învinui? Eram aproape să-mi sărut fata preferată şi el doar a apărut şi a ruinat asta." El spune, mâinile lui acum înconjurate protectiv în jurul taliei mele, piepturile noastre atingându-se.

Mă ridic şi-mi înconjor mâinile în jurul gâtului său, stând pe vârfurile degetelor mele.

Harry îşi apleacă capul şi-şi pune fruntea pe a mea, un zâmbet mic apărând pe buzele lui.

"Dar nu este nimeni aici să ne întrerupă acum." Şoptesc.

Şi astea sunt ultimele cuvinte spuse până când, într-un final, mă sărută.

~~~~~~~~~~~~