Scar [H.S] - Tradusă

41. Left ✔

                  41. Left [A plecat]

Nu ştiu cât de mult am stat pe gresia rece şi doar am plâns pe genunchii mei. O parte din mine îşi dorea ca Harry să vină înapoi aici şi să vorbească cu mine deci am fi putut s-o facem din nou şi aş fi putut să am o şansă să mă explic.

Dar el nu a făcut-o niciodată şi îl înţeleg. I-am spus că aş pleca dacă aş avea şansa. De ce ar veni înapoi la mine după asta? Ştiu doar să trag şi acum el e rănit.

Am ajuns să învăţ că dragostea poate fi o binecuvântare şi un blestem. Dacă cineva pe care-l iubeşti îţi spune ceva dureros, o să doară mult mai rău decât dacă ar veni de la un străin.

Sunt singura pe care Harry avea să iubească şi i-am spus că l-aş părăsi. În înverşunarea de moment am fost nervoasă şi doar am vrut să mă întorc la el. Acum regret asta aşa mult. Am mers prea departe.

Totul a mers aşa bine, dar cumva tachinarea s-a transformat într-o luptă şi amândoi am spus lucruri pe care ştiu că nici unul nu le-a vrut. Ştiu că Harry nu a fost sincer când mi-a spus să dispar, dar a fost sincer când m-a acuzat că mint? Chiar este aşa de nesigur încât nu mai poate primi un compliment?

Dacă m-ar fi lăsat să vorbesc i-aş fi spus cât de frumos este pentru mine. Şi nu vorbesc numai de sufletul său. Dacă mi-ar da o şansă, i-aş spune cât de frumos este. Vreau să-l fac să se simtă mai bine în legătură cu el. Urăsc faptul că(,) crede oamenii aroganţi care au îndrăznit să-l numească urât.

Trebuie să vorbesc cu el şi trebuie să o fac acum. Toate aceste sentimente fierb în mine şi mintea mea nu pare să-mi dea o pauză. Nu mai este nici un motiv să mai aştept. Vreau doar să repar asta, deci am putea să ne întoarcem unde am fost mai înainte astăzi.

Mă ridic ţinând prosopul strâns pe corpul meu când merg prin baia mare. Lacrimile s-au oprit din a cădea acum ceva timp, dar ele au lăsat un sentiment de ardere în ochii mei. Îmi doresc să fi adus nişte haine cu mine aici, dar nu am făcut-o şi regret asta. Să stau în faţa lui cu nimic înafară de un prosop mă face să mă simt mai vulnerabilă decât deja sunt.

Iau o respiraţie adâncă înainte să apuc mânerul uşii şi să deschid uşa spunându-mi în linişte că totul va fi bine.

Dar nimic nu e bine şi observ asta când deschid uşa şi merg în dormitorul liniştit găsindu-l gol complet.

Prima dată mă gândesc că s-a dus în dulap deci merg înăuntru doar să fiu dezamăgită de lipsa prezenţei lui.

Unde este?

Pur şi simplu mă aşteptam la orice decât asta din partea lui. Mă aşteptam să vin într-un dormitor distrus. Mă aşteptam să-l găsesc plângând. Nu m-am aşteptat niciodată ca  el să plece pur şi simplu. Merg în jur agitată în dormitorul mare simţindu-mă devenind frustrată că a plecat.

Dar nu sunt nervoasă pe el. Sunt nervoasă pe mine. Dacă aş fi fost el probabil şi eu aş fi plecat.

Mă aşez pe una dintre canapele întinzându-mă în timp ce suspin. Asta e atunci când observ o mică scrisoare stând pe masa din faţa mea.

Mă aplec rapid înspre ea şi o iau văzând scrisul de mână al lui Harry pe hârtia albă.

Am ieşit pentru câteva băuturi cu nişte parteneri de afaceri. Nu sunt sigur când mă întorc, deci nu mă aştepta.

Toţi au plecat deci poţi să te plimbi în siguranţă prin jur. M-am asigurat că ţi-au pregătit cina înainte să plec. Este în frigider deci tu trebuie daoar să o încălzeşti.

H. xx

Mă încrunt când citesc fiecare cuvânt şi când nu găsesc "te iubesc" scris niciunde pe notiţă aproape izbucnesc în plâns din nou.

Este de înţeles. De ce ar trebui să continuie să o spună cuiva care niciodată nu o spune înapoi? El pare aşa rece. Nu a pus nici o emoţie în asta. A scris doar cele mai necesare.

Cuvintele "nu mă aştepta" trimit un fior de durere prin pieptul meu. El pare aşa nepăsător. Pun notiţa înapoi pe masă simţind lacrimile calde începând să se rostogolească pe obrajii mei din nou.

Încă din ziua în care am ajuns aici Harry s-a asigurat mereu că eram fericită şi mă simţeam iubită. El continua să mă răsfeţe şi să se asigure că am tot ce-mi trebuie. Chiar cumpărându-mi lucruri de care nu am nevoie sau nu le-am cerut.

El nu mi-a dat niciodată umărul rece înainte. Nu m-a lăsat niciodată singură în timp ce plângeam. M-a tras în braţele lui şi s-a asigurat că mă ţine până când zâmbeam din nou.

Îmi lipseşte aşa mult.

Cu lacrimi în ochi mă ridic decizând să mă duc în camera mea să-mi pun nişte haine.

Merg pe holul lung şi gol până când în sfârşit ajung la uşa camerei mele deschizând-o şi mergând înăuntru.

Chiar dacă este camera mea nu sunt aproape niciodată înăuntru. Vin aici o dată pe zi ca să-mi iau haine dar niciodată nu dorm înăuntru. Cred că am folosit patul doar de trei ori şi într-una dintre ele şi Harry a dormit aici.

Îmi pun nişte lenjerie înainte să pun o cămaşă de noapte scurtă de un roz deschis nevăzând un motiv pentru care ar trebui să-mi pun un outfit întreg.

După ce merg jos şi în bucătărie încălzind nişte mâncare înainte să o iau în sufragerie şi să mă aşez pe canapea.

Aici este o pată portocalie în mijlocul canapelei făcută de însăşi Harry. Am încercat să fiu nervoasă pe el, dar a fost greu când arăta aşa drăguţ cu sos de paste ajunecând pe bărbia lui.

Suspin începând să-mi mănânc mâncarea dar sincer este greu să duc ceva în jos. Toate grijile mi-au făcut stomacul să doară. Mă simt de parcă aş putea vărsa totul din nou.

Curând sunt acompaniată în sufragerie de doi câini imenşi şi pentru prima dată nu mi-e teamă.

Ei stau în faţa mea oferindu-mi ochi de căţeluş când ei imploră în linişte pentru mâncare şi nu mă pot abţine dar zâmbesc la ei. Mickey şi Minnie am învăţat că sunt numele lor. Am învăţat şi că sunt fraţi.

Harry mi-a spus că atunci când i-a adoptat de la un adăpost de animale plănuia să ia doar unul, dar cum ei erau ultimii doi s-a simţit rău să-i despartă.

Chiar dacă nu a confirmat-o ştiu că nu a fost capabil să facă asta pentru că ştie cum se simte să fii luat de la familia ta. El are o soră. Când termin de mâncat hrănesc câinii cu resturile întrucât cu greu am mâncat ceva şi aşa a fost prea mult.

Urc pe scări mergând spre camera mea, dar mă întorc când sunt la jumătatea drumului. Nu ştiu dacă mă vrea acolo, dar o să stau în dormitorul lui şi doar o să aştept până se întoarce acasă. Dacă nu mă vrea în dormitorul lui în seara asta atunci poate să-mi spună.

Deci asta fac. Aştept şi aştept privind numerele de pe ceas schimbându-se în fiecare minut.

Orele trec şi el încă nu vine acasă. Mă simt cum încep să devin obosită, dar îmi forţez ochii să stea deschişi. Trebuie să fiu trează când vine acasă.

Şi sunt când uşa este trântit dintr-o dată, Harry venind poticnindu-se în cameră mirosind puternic a lichior şi ţigări.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~