Scar [H.S] - Tradusă

4. Laying on the hard ground✔

"O iau."

Louis se aprinde la cuvintele sale, rânjind la mine, înainte să se uite în jos şi să scrie ceva în caietul său.

"Bună alegere domnule...?" Louis spune, dându-i bărbatului o privire întrebătoare.

"Domnul Styles." bărbatul spune, faţa lui arătând mai serioasă decât înainte.

"În regulă domnule Styles. Dacă mă urmezi îţi dau nişte hârtii pe care să le semnezi şi după este toată a ta." Louis spune, făcâdu-i semn să-l urmeze.

Bărbatul al cui ultim nume este 'Styles' se uită la mine pentru ultima oară înainte să-l urmărească pe Louis.

 Mă simt uşurată şi îngrozită în acelaşi timp. Poate în sfârşit voi reuşi să scap, şi să ajut poliţia să găsească celelalte fete. Nimeni nu merită să fie tratat ca un obiect.

Dar dacă nu voi putea să scap? Dacă este absolut oribil? Niciun om în toate minţile nu ar cumpăra o femeie.

Sunt smulsă din gândurile mele când alt bărbat vine spre mine şi îl recunosc rapid ca fiind unul dintre gardienii lui Louis de ieri.

Ţine ceva negru în mână şi mă simt atât de uşurată când îmi arată rochia mică, negră pe care am purtat-o ieri.

"Eşti norocoasă că ai fost deja cumpărată. Unele dintre fetele astea sunt aici de luni întregi." îmi spune, venind în spatele meu şi începând să mă dezlege de stâlp.

Imediat ce frânghia cade pe jos, îmi trag mâinile şi încep să-mi frec încheieturile, observând semnele roşii din jurul lor.

Paznicul leagă o sfoară în jurul  meu pentru a mă împiedica să fug, folosindu-şi o mână pentru a băga rochia pe capul meu.

Când rochia este înapoi pe mine, închide fermoarul la spate, fără să pară deranjat când încerc să-l împing de pe mine.

Îmi apucă cu asprime ambele mâini, punându-le la spatele şi legându-le iar.

Ei bine, a fost frumos cât a durat.

"Mergi, curvă." spune în urechea mea, trăgându-mă cu el în aceeaşi direcţie în care Louis şi Domnul Styles s-au dus.

El deschide o uşă care ne duce în camera din spate. Înăuntrul ei sunt Louis, Domnul Styles şi alţi doi gardieni. Toţi se holbează la mine.

Mă simt de parcă corpul meu îngheaţă când stau în tocul uşii. Ochii mei îl caută pe cel al "proprietarului" meu.

Când nu înaintez, aşa cum ar trebui să fac, gardianul din spatele meu mă împinge din nou. De data asta într-un mod mai brutal, făcându-mă să cad pe pământul tare.

Lacrimile cad din ochii mei, când simt durerea trecând prin tot corpul meu. Ţipătul meu de durere fiind înăbuşit de pânza din gura mea. 

"Ce dracu'?" o voce groasă ţipă.

Văd o pereche de genunchi căzând pe pământ lângă mine. Corpul meu slab fiind apucat de două mâini şi tras la un piept cald.

"De ce dracu' ai făcut asta? De ce ai face asta, tu bucată mare de rahat?!" persoana ţipă, şi pot simţi vibraţiile în pieptul lui.

"Ei bine, ea nu voia să se mişte! Nu pot aştepta toată ziua după ea!" gardianul ţipă iar.

Mi-aş dori să pot vedea ce se întâmplă în jurul meu, dar nu pot. Vederea mea este blurată de lacrimi şi am o durere oribilă de cap după căderea pe pământ. Sunt forţată să ascult.

"Whoa whoa, cred că toţi ar trebui să ne calmăm. Paul, el este un client şi tu ştii că nu vreau ca tu să ţipi la clienţii mei." o voce nouă spune şi o recunosc imediat ca fiind a lui Louis.

"Dar, Domnule. El-"

"Mie nu-mi pasă. Doar taci dracu' din gură şi mişcă-ţi fundul afară de aici sau vei fi concediat!" Louis spune cu asprime.

"Nu vă rog nu faceţi asta, Domnule. Îmi pare aşa rău."

"Am spus afară!" Louis ţipă şi o secundă mai târziu poţi auzi uşa închizându-se.

Persoana care mă ţine îmi freacă confortabil braţul. Şâşâindu-mă încercând să mă calmeze.

Mă aplec mai mult în el, cerşind în tăcere ca el să facă durerea să dispară.

"Îmi pare foarte rău pentru asta. Paul poate deveni chiar foarte violent uneori." Louis îşi cere scuze.

"Ea are dureri din cauza lui! Cum poţi fi aşa calm?"

"Domnule Styles, vă pot promite că această fată este foarte bine. Nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru ea." Louis îl linişteşte.

Toate piesele se aşează încet când realizez cine este acest om speriat ce mă ţine în braţe.

Este supărat pe el pentru că mi-a cauzat durere sau este supărat pe el pentru că a lăsat urme pe proprietatea lui? Mă gândesc foarte bine.

"Clar nu e bine. Adică, doar uită-te la ea. Tremură!" Domnul Styles ţipă nervos.

"Este doar o prostituată. Nu are importanţă." Louis răspunde calm.

"N-o poţi numi aşa în timp ce este virgină."

"Este pentru că a fost vândută, aşa că încetează să fii un nenorocit. Acum te rog ieşi dracu' afară. Am şi alţi cumpărători de întâlnit." Louis i-o întoarce.

"În regulă, în regulă. Dă-mi o secundă să o ridic de jos." Domnul Styles spune, punând o mâna pe spatele meu, după care o pune pe cealaltă sub picioarele mele. Mă ţine pe brațe înainte de a se ridica în picioare.

Domnul Styles mă cară afară din cameră fără a spune un cuvânt, mergând înapoi în imensa cameră unde încă sunt o mulţime de bărbaţi care se uită după noua lor 'jucărie'.

Vântul rece mă loveşte când ieşim şi corpul meu acoperit doar de mica rochie tremură.

"Îmi pare aşa rău. Trebuia să-ţi dau geaca mea înainte să ies." Domnul Styles spune când realizează că îngheţ.

Vreau să-i spun că este okay, dar din nou pânza mă opreşte din a scoate vreun cuvânt.

Domnul Styles se opreşte când ajungem la maşina neagră ce pare scumpă. O deblochează cu o mână înainte să deschidă uşa de la locul pasagerului.

Mă aşează cu atenţie pe scaun, ochiul lui scanându-mi speriat tot corpul.

Îşi pune mâna pe umărul meu frecându-şi degetul ușor pe locul care deja durea de mult, făcându-mă să tresar.

El se încruntă la reacţia mea şi pot uşor să văd durerea în ochiul lui.

Spune un 'scuze' foarte încet. Atât de încet încât aproape nu l-am putut auzi.

El pune centura de siguranţă în jurul meu înainte să închidă uşa şi să meargă spre partea sa, ocupând scaunul şoferului.

Doar când cred că suntem pe cale de a porni, îi simt vârfurile degetelor pe maxilarul meu, mutându-mi capul cu atenţie înspre el pentru a-l putea privi.

Se apleacă uşor spre mine, ezitând de câteva ori înainte să-şi preseze buzele moi de fruntea mea.

Îşi lasă buzele să stea acolo pentru câteva secunde înainte să le ia înapoi. O mică culoare de roşu apărând pe obrajii lui.

"Hai să te ducem acasă, prinţeso."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vreau şi eu un Harry aşa. Cred că este cel mai bun capitol de până acum. Adică serios, este aşa de adorabil şi i-a luat apărarea şi i-a mai şi sărutat fruntea. Okay, mor. Deci clar mor. 

Harry a roşit!! :o 

Votaţi şi comentaţi, vă rog :D :*