Scar [H.S] - Tradusă

22. In your arms ✔

"Şi poate chiar vreau să te sărut."

Am fost complet luată prin surprindere de cuvintele sale, luptându-mă mental cu mine la ce să răspund. Vreau ca el să mă sărute din nou? Vreau să-i simt buzele delicate pe ale mele încă o dată?

O parte din mine este curioasă să capete senzaţia uimitoare din nou, în timp ce cealaltă îmi aminteşte constant cât de greşit este. Ştiu că am promis că-i voi da o şansă, dar asta nu înseamnă că este o idee bună să-l sărut după 30 de minute.

"H-Harry, eu-"

"Nu te îngrijora, pentru că nu o voi face. Ştiu că nu vrei să mă săruţi, şi nu vreau să te fac să te simţi incomfortabil făcând asta din nou." El spune, întrerupându-mi bâlbâiala.

"Dar Harry-" Încerc din nou, dar încă o dată mă întrerupe.

"Nu, este în regulă. Accelerez prea repede, ştiu. Îmi pare rău." El spune şi mă încrunt.

Ştiu că el încearcă din greu să acope cu o faţadă ceea ce a spus, dar pot să văd chiar prin ea. El continuă să clipească în timp ce ochii încep să se umezească. (La fel aici. Nu plânge Ană, ăh, Harry)

El nu este okay şi ştiu că probabil regretă că a spus ceea ce a spus. Poate el spera ca astea să nu fi fost luate înapoi. Asta dacă i-aş fi dat o şansă şi l-aş fi sărutat.

Doamne, mă simt oribil. El a fost aşa dulce cu mine toată noaptea şi acum este rănit. Tot din cauza mea şi a sentimentelor pe care clar începe să le construiască.

"Nu fii aşa dur cu tine, te rog." Îl implor, ducându-mi mâna gentil în sus şi-n jos pe pieptul său în încercarea de a-l linişti.

"Nu sunt. Nu te îngrijora pentru mine, prinţeso. Doar îmi asum vina pentru nişte acţiuni stupide; că vei sfârşi cumva îndrăgostindu-te de mine." El spune, gentil ducându-şi o mână prin părul meu.

"Totul pentru că uşor mă îndrăgostesc de tine."

Onestitatea şi spernaţa lui chiar mă uimesc. În momente ca astea ştiu că este sincer cu mine. Nu cred că o persoană ar putea falsifica astfel de emoţii. Mă întind şi plasez un sărut pe obrazul lui cicatrizat, auzindu-l cum ia o respiraţie ascuţită în timp ce buzele mele îi ating pielea.

Când mă pun înapoi, îi văd ochiul închis, buzele lui uşor depărtate în timp ce respiră greu. Îmi pun capul în scobitura gâtului său, mâinile mele încă întinzndu-se pe stomacul lui. El îi dă corpului meu o presare blândă, plasând un sărut pe vârful capului meu, înainte să-şi întoarcă capul puţin şi să-şi concentreze urechea înapoi la ecran.

Nu stau acolo mult până când oboseala începe să pună stăpânire pe corpul meu, ploapele mele începând să se simtă mai grele şi mai grele până în punctul în care nu le mai pot ţine deschise şi cad cu faţa la pământ, corpul meu relaxându-se când în final adorm

***

Ochii mei flutură deschişi când simt materialul delicat încă rece pe pielea mea, căldura care m-a înconjurat cu o secundă înainte părăsindu-mi corpul.

Luna străluceşte prin fereastră în cameră. Camera pe care curând o recunosc ca a mea.

Mă uit deasupra mea la silueta lui întunecată, ochiul lui verde capturându-i pe ai mei, o încruntare adâncă formându-se pe faţa lui când realizează că sunt trează.

"Te-am trezit? Îmi pare rău prinţeso. Am încercat să fiu atent." Îşi cere scuze.

"Este okay. Pot uşor să adorm din nou." Îl asigur şi-i văd buzele îndoindu-se într-un zâmbet mic.

El se apleacă şi pune pătura peste corpul meu, plasând un sărut mic pe fruntea mea.

"Noapte bună, iubito." El şopteşte înainte să se ridice înapoi.

"Noapte bună, Harry." Spun, făcând un zâmbet mic să se formeze pe faţa lui.

El lasă afară un mic oftat, întorcându-se şi mergând spre uşă, apucând încuietoarea şi deschizând uşa gata să meargă afară.

Asta până când îl opresc.

"Aşteaptă." Spun simplu.

El se întoarce înapoi în secunda în care cuvântul îmi părăseşte gura, uitându-se la mine cu o expresie îngrijorată pe faţa lui.

"Ce este, prinţeso? Eşti okay?" El întreabă imediat.

Chiar dacă este foarte întuneric aici, încă mă găsesc roşindu-mă sub privirea lui, simţindu-mă un pic ruşinată de ce urmează să-l întreb. Dacă spune nu? Dacă mă pune într-o cameră pentru că este sătul de mine? Dacă vrea să fie singur? Toate aceste gânduri îmi umplu mintea, dar încă simt nevoia să-l întreb. Şi o fac.

"N-nu o s-să dormi în a-acelaşi pat în seara asta?"

Privirea îngrijorată de pe faţa lui este acum înlocuită cu una mult mai surprinsă, sprâncenele lui ridicându-se în timp ce un mic rânjet îi preia buzele.

"Vrei ca noi să împărţim acelaşi pat din nou?" El întreabă şi aprob din cap timid.

"Okay, scumpo. Nu mă deranjează deloc." El spune, chicotind pentru el.

Mă forţez să mă uit jos la ceaceafuri când el începe să se dezbrace, trăgându-şi tricoul peste capul lui înainte să-şi dea jos pantalonii, cureaua lui făcând un mic sunet de 'click' când cade pe pământ.

Nu ştiu de ce dintr-o dată simt nevoia să-l am îmbrăţişându-mă şi păstrându-mă caldă. Cred că am mai multă încredere în el după seara asta. El pare foarte sincer şi nu mă gândesc serios că mă va răni cu adevărat. Alt gând este că se simte bine să fii ţinută de el, micile săruturi pe care le lasă pe pielea mea făcându-mă să mă simt specială. Mă face să mă simt iubită.

În cei 18 ani ai mei de trăit, nu am experimentat niciodată dragostea. Nu am avut niciodată pe nimeni să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute înainte. Nu am ştiut niciodată cum se simte dependenţa. Simt patul lăsându-se lângă mine, aerul rece lovinu-mi corpul când el trage păturile şi se întinde sub ele.

Cu o mână înconjurată în jurul taliei mele mă trage delicat în piepul său, lăsându-mi capul să se odihnească pe el, aşa cum a făcut în camera de zi. Nu durează mult până când somnul ne ia pe amândoi şi adormim în braţele celuilalt.

~~~~~~