Scar [H.S] - Tradusă

27. Try me ✔

            27. Try me [Încearcă-mă]

Să scriu scrisoarea mamei mele a fost mai dificil decât am crezut. Mai ales că lacrimile nu s-au oprit să cadă pe hârtie şi să păteze tot ce scriu. Întrucât ştiu că Harry o va verifica după, nu am scris nimic ce ar putea să-i îndrumeze la el.

Ce am scris a fost că o iubesc pe ea şi pe fraţii mei. Am sigurat-o că sunt pe mâini bune şi că ne vom vedea cândva. Sau cel puţin sper că o vom face.

Harry m-a lăsat singură să scriu asta, fapt de care sunt recunoscătoare. Chiar dacă ar fi fost drăguţ să am pe cineva aici să mă calmeze, ştiu că i-aş fi provocat lui durere. El este motivul pentru care plâng şi nu cred că-i place asta.

După ce pun scrisoarea într-un plic şi scriu adresa mamei pe el, părăsesc camera, mergând în josul casei scării şi mergând în sufragerie, ştiind că Harry va fi acolo aşteptându-mă.

Şi este.

Se uită sus de la mâncare în faţa lui când mă aude intrând, trimiţându-mi un zâmbet cald. Îmi forţez buzele să se îndoaie într-un zâmbet, în secret încă simţindu-mă la pământ dar nu-i voi arăta lui asta. El doar mă va întreba dacă sunt okay şi voi sfârşi cedând din nou. Îmi trag scaunul şi stau pe partea opusă a mesei cu un platou plin şi un pahar în faţa mea.

"Hei, iubito." El spune calm.

Îi murmur un mic 'hei' înapoi, forţând un zâmbet pe buzele mele încă o dată. Întind plicul în faţa mea înainte să încep să sap în mâncarea mea, simţindu-mă cu adevărat înfometată întrucât nu am mâncat de azi-dimineaţă.

Harry începe să mănânce şi el, lăsându-ne pe amândoi să mâncăm liniştit.

Motivul pentru care nu este ciudat sau ceva este probabil pentru că de fiecare dată când are şansa el îmi aruncă unul dintre zâmbetele lui drăguţe. Unul în care colţurile ochilor lui încep să se rideze şi gropiţele să apară în obrajii lui. Priveliştea nu te poate face decât fericită.

Când suntem gata amândoi începem să curăţăm masa, cărându-ne platourile murdare în bucătăria imensă, dar nu trebuie să le spălăm. Harry mă asigură că echipa lui de bucătărie o va face mâine.

"Harry." Spun când amândoi stăm în apropierea mesei, strângând ultimele lucruri.

"Da, scumpo?" El spune, uindu-se la mine îns ecunda în care numele lui cade dintre buzele mele.

Apuc scrisoarea de pe masă, întinzându-mi mâinile peste masă şi oferindu-i-o. După apucarea ei, se întoarce, uitându-se la textul de pe plic în timp ce aprobă încet pentru el.

"Okay. O voi trimite mâine." El spune, punând plicul în buzunarul lui din spate înainte să se uite la mine.

"Mulţumesc, Harry." Spun, oferindu-i un zâmbet mic.

El îmi trimite un zâmbet mic înapoi, nespunând nimic dar imediat întorcându-se la curăţatul mesei.

***

Îl pot auzi râzând de deasupra mea, găsind scena foarte amuantă pentru unele motive. Amândoi stăm întinşi în patul lui, capul meu odihnindu-se pe pieptul lui când privim televizorul, mâna lui fiind înconjurată în jurul meu ţinându-mă aproape de el. Din când în când presează un sărut pe creştetul meu, fericit spunându-mi lucruri despre film.

Adevărul este că(,) chiar nu mă pot concentra pe film, mintea mea niciodată dându-mi o pauză de la gândit. De când l-am văzut pe Harry tratându-şi muncitorii aşa prost astăzi, nu mă pot abţine să mă întreb dacă este prima dată.

Când este cu mine, el este o persoană foarte diferită. Este aşa fericit şi păsător faţă de mine în timp ce acel tip a primit tratamentul opus.

Harry mi-a spus că asta a fost doar pentru că ne-a întrerupt sărutul încât i-a vorbit în felul în care a făcut-o. Nu pot face nimic altceva decât să-l cred. Nu ştiu exact ce Harry şi eu facem, dar ştiucă trebuie să avem încredere unul în altul. Fără încerdere tot ce avem va sfârşi sfărâmându-se şi nu vreau asta.

Orice ar fi, mă face fericită. El mă face să mă simt fericită şi specială. Nu contează cât de greşit ar trebui să fie asta, nu mă pot abţine dar simt că asta este în regulă.

Ridicându-mi capul puţin, presez un sărut pe pieptul său, chiar în mijlocul tatuajului lui cu fluture, auzindu-l luând o respiraţie greoaie deasupra mea. Când mă uit la el, îl găsesc deja uitându-se la mine, buza lui inferioară trasă între dinţii lui.

"Ce?" Întreb chicotind la reacţia lui.

El mă sărută tot timpul deci de ce reacţionează aşa când îl sărut? Este pentru că el mă sărută mereu primul? Chiar nu ştiu.

"Nimic. Doar mă gândeam." El răspunde simplu, ochiul lui holbându-se în ai mei.

Mă mut puţin mai sus pe pieptul său, braţul meu întinzându-se pe partea superioară a corpului lui gol, feţele noastre la doar câţiva centimetri depărtare de a fiecăruia acum.

"Spune-mi la ce te gândeşti." Spun şi el îşi linge buzele.

Simt mâna lui rulându-se încet pe spatele meu, neoprindu-se până când este deasupra unde nu mă atingea înainte.

"Nu ştiu dacă eşti capabilă să te descurci cu răspunsul, prinţeso." 

Tensiunea în cameră s-a schimbat dramatic, corpul meu fiind umput cu sentimente pe care nu le-am mai simţit înainte. Inima mea se simte ciocnindu-se împotriva pieptului meu, întregul meu corp simţindu-se ca în flăcări şi de data asta nu este de ruşine sau pentru că sunt nesigură.

Nu ştiu dacă asta merge prea repede sau dacă o să regret asta mai târziu. Tot ce ştiu este că întinzându-mă pe el aşa şi auzindu-l vorbindu-mi pe vocea lui groasă adâncă mi-a făcut hormonii să scape de sub control.

Şi de asta nu opresc provocarea cuvintelor de a-mi părăsi gura.

"Încearcă-mă."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~