Scar [H.S] - Tradusă

24. So close ✔

După ce ies din duş şi-mi usuc corpul, îmi pun lenjeria şi tricoul lui Harry înapoi.

Chiar sper că Harry are dreptate în legătură cu ajungerea hainelor azi pentru că încep să mă simt aiurea purtând acelaşi lucru zi de zi.

Când ies din baie şi intru înapoi în cameră sunt întâlnită de un Harry, acum îmbrăcat complet, degetele lui fixând ultimul nasture de la cămaşa lui. Nu poartă aceleaşi lucruri ca ieri, deci observ că şi-a luat nişte haine curate cât timp am fost plecată. El zâmbeşte când se uită sus şi mă vede, gropiţele îngropându-se adânc în obrajii lui. Merge încet înspre mine, plasând o mână pe fiecare şold al meu şi trăgându-mă delicat în el.

Mâinile mele sunt întinse plat pe pieptul lui timp în care el îşi mută mâinile mai departe în sus, înconjurându-şi un braţ în jurul taliei mele.

"Gata pentru o nouă zi, iubito?" El întreabă.

M-am obişnuit să mă strige pe numele de acum, dar mă simt puţin ruşinoasă când mă strigă pe porecle ca 'iubito' sau 'prinţeso'. Chiar îmi plăcea să fiu numită aşa.

"Nu sunt sigură. O să-mi petrec orele în subsol iar?" Întreb, făcându-i zâmbetul să dispară când se încruntă la mine.

"Ştii că nu-mi place să te încui acolo, dar nu văd altă alegere. Nu pot risca ca oricare dintre muncitori să te vadă."

"Ştiu, dar nu este nicio soluţie mai bună? Urăsc să stau acolo jos. Este plictisitor şi întunecat şi să nu uităm de cât de frig este." Spun, înconjurându-mi braţele în jurul gâtului său şi uitându-mă la el cu ochi de căţeluş, împingându-mi buza inferioară.

Ştiu exact cum aş putea reuşi să scap de asta.

"De ce m-ar ţine prinţul meu închisă în subsolul înfricoşător?"

Harry se încruntă la mine, chiar arătând puţin trist, lăsându-mă să ştiu că tocmai am atins punctul bun.

"Okay, fie. Poţi să stai cu mine în biroul meu azi. Dar dacă cineva vine, te ascunzi în dulap." El spune dur.

Zâmbesc mare la el, simţindu-mă foarte uşurată că nu mă întorc acolo jos. Mă ridic pe vârfuri, plasând un sărut pe obrazul lui, ceea ce-i aduce zâmbetul înapoi pe faţă.

"Mulţumesc foarte mult. Promit că nu voi face nicio problemă." Îi spun.

"Nu mi-e frică că vei face probleme. Doar că-mi va fi greu să-mi fac treburile când eşti în aceeaşi cameră."

"De ce?" Întreb, simţindu-mă puţin confuză.

Doar ce i-am spus că nu voi face nici o problemă, deci cum altcumva aş putea să-l distrag?

"Pentru că este greu să te concentrezi pe treabă când mai bine m-aş concentra pe fata frumoasă care, se întâmplă, să fie în aceeaşi cameră."

***

După ce am luat micul dejun am mers în aceeaşi cameră în care am fost cu el ieri. Biroul lui.

Harry chiar acum stă în spatele biroului său, ochii lui fiind concentraţi pe ecranul calculatorului, purtând o expresie serioasă pe faţă. Eu stau pe un fotoliu în colţul camerei, cu genunchii strânşi la pieptul meu când mă concentrez pe cartea din mâna mea. Citesc o carte foarte romantică. Harry are un raft foarte mare aici, umplut cu cărţi vechi. Văzând asta ca singurul lucru de făcut chiar acum, iau una.

Aproape scap cartea când un sunet zgomotos se aude de unde stă Harry. Un mârâit zgomotos părăsindu-i gura când îşi plesneşte pumnii pe birou. Mă uit la el să-i văd faţa roşie, dinţii scrâşnind şi pumnii încleştaţi. El arată cu adevărat furios.

Nu ştiu dacă ce urmează să fac este o idee bună, dar încerc, îmi dau jos picioarele din fotoliu pe podea, mă ridic şi merg înspre el cu anxietatea crescută. Este prea concentrat pe calculator ca să observe că m-am ridicat din locul meu, acum stând chiar lângă el. Îl aud mormăind şi înjurând nervos pe sub respiraţia lui. El imediat se opreşte când îmi simte mâna pe umărul lui, lăsându-şi capul pe spate să se uite la mine când încep să-l masez delicat.

"Ce faci, Felicity?" El întreabă şi aproape îmi iau mâinile înapoi când îi aud tonul furios.

"E-eu doar încerc să te calmez. Nu-mi place să te văd nervos." Admit cu ruşine, roşind când mă uit jos la picioarele mele.

Îl aud lăsând afară un suspin şi o secundă mai târziu îi simt căldura mâinilor când sunt plasate peste ale mele. Mă uit sus de la podea şi-mi pun ochii pe el, văzând cum caracteristicile lui s-au liniştit brusc.

"Îmi pare aşa rău, prinţeso. Nu voiam să mă dezlănţui la tine." El spune liniştit..

Îşi înfăşoară gentil degetele în jurul mâinilor mele, dându-le jos de pe umerii lui şi mutându-le în faţa lui, învârtindu-şi scaunul înapoi şi făcându-mi spaţiu ca să stau în faţa lui. Îmi lasă mâinile şi se apleacă, plasându-şi mâinile pe talia mea şi trăgându-mă delicat înspre el, fără să se oprească până când sunt în poala lui, călărindu-l.

"Urăsc să te văd tristă, iubito. Îmi pare rău. Chiar apreciez ajutorul tău, doar că munca asta este o durere în fund chiar acum." El se scuză încă o dată.

"Este okay." Îl asigur, forţând un mic zâmbet pe faţa mea.

"Nu, nu este okay. Am fost nepoliticos cu tine şi îmi pare rău pentru asta. Ai făcut un lucru bun." El spune, mutându-şi mâinile de pe talia mea şi plasându-le pe fiecare parte a feţei mele.

"Adevărul este că eşti singura care a fost capabilă să mă calmeze. Tot ce trebuie să faci este să te uiţi la mine cu frumoşii tăi ochi căprui şi corpul meu se relaxează imediat. Iubesc asta la tine."

Feţele noastre se mişcă uşor mai aproape de a fiecăruia şi Harry nu este singurul care se apleacă mai aproape de data asta. Faţa lui este acum la un centimetru de a mea, ochiul lui verde blocându-se în cei căprui ai mei, respiraţia lui lovindu-mi buzele. Îmi închid ochii simţindu-i buzele punându-se la punct cu ale mele, oferindu-mi timp să mă dau la o parte dacă nu vreau acelaşi lucru ca el.

Dar nu o fac. Nu am fost sigură seara trecută, dar după dimineaţa asta şi noaptea petrecută împreună, tânjesc să-i simt buzele peste ale mele din nou. Chiar când sunt aproape să-mi presez buzele de ale lui, un ciocănit se aude dinspre uşă, făcându-ne să ne deschidem ochii şi pe Harry să se tragă înapoi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~