Scar [H.S] - Tradusă

8. I need you✔

"Îi place prinţesei mele?"

Tot ce reuşesc să fac este să aprob când privesc ce este în faţa mea. Lumânările, luminle estompate, frunzele de trandafiri. A aranjat totul aşa de frumos.

Domnul Styles îşi plasează o mână pe spatele meu şi mă conduce spre masă, trăgând scaunul ca un adevărat gentleman.

Nu ştiu multe despre lumea prostituţiei dar sunt sigură că asta nu aşa îşi tratează deţinătorii persoanele cumpărate.

Mă întreb dacă face toate astea pentru a-mi câştiga încrederea ca să poată avea un avantaj mai târziu. Dar mi-a promis că nu mă va atinge niciodată împotriva voinţei mele. A minţit?

Mă aşez pe scaun şi el îmi trimite un zâmbet înainte să se ducă pe partea lui şi să se aşeze.

"Deci, Felicity. Vrei ceva de băut? Vin? Şampanie?" El întreabă şi observ cum a aşezat pe podea o găleată cu gheaţă ce are două sticle în ea.

"Ş-şampanie ar fi drăguţ." Spun şi el îmi zâmbeşte înainte să se aplece şi să apuce sticla.

Chiar nu simt nevoia de a bea în seara asta. Mai ales când sunt în situaţia în care sunt dar nu îndrăznesc să-l refuz. A preparat toate astea pentru mine.

Sticla tresare când o deschide, acţiunea arătând că un dop a zburat în cealaltă parte a camerei.

El ia ambele pahare şi le umple cu şampanie, întinzându-mi paharul când este umplut.

Îi copiez acţiunea când el ia o înghiţitură din şampania lui, simţindu-i gustul dulce pe limbă şi sper că nu este prea puternică.

"Cina ar trebui să fie gata într-un minut. Nu sunt un bucătar-şef aşa că te rog nu fi prea dură cu mine." Spune chicotind.

"Am o echipă de gătit prezentă în fiecare zi a săptămânii, exceptând sâmbăta şi duminica. În general asta este seara fast-food dar am dat tot ce-i mai bun din mine pentru a găti o masă delicioasă pentru tine."

Nu spun nimic, ceea ce cauzează o linişte incomodă între amândoi. Asta nu-l împiedică pe Domnul Styles să se concentreze pe mine tot timpul, ochiul lui scanându-mi faţa.

Port doar un tricou, părul îmi arată ca un gunoi şi machiajul îmi este întins pe toată faţa din cauza lacrimilor uscate. Încă se uită la mine ca şi cum aş fi cea mai interesantă persoană de pe planetă.

Mă uit înapoi la el şi nu mă pot abţine să-i studiez cicatricea mare de pe partea stângă a feţei. Tăietura trebuie să fi fost foarte adâncă dacă îl împiedică să-şi deschidă ochiul. Mă întreb cum a obţinut-o.

Domnul Styles mă trage din gândurile mele când, dintr-o dată, îşi curăţă gâtul şi sunt destul de sigură că a observat unde erau ochii mei.

"Mă duc să aduc mâncarea." Spune încruntându-se când se ridică de pe scaun, lăsându-mă singură în sufrageria imensă.

Simt un nod formându-se în stomacul meu când mă gândesc la privirea de pe faţa lui în momentul în care m-a prins. A fost foarte nepoliticos din partea mea să fac asta. M-a salvat de acel loc oribil şi m-a tratat ca pe o prinţesă şi uite-mă  holbându-mă la el fără să scot un cuvânt. Mă simt rău.

Dar nu e aşa de rău ca să mă comport de parcă totul e okay. Da, poate că m-a salvat, dar nu cred că o să mă lase să plec în curând.

Puţin timp după, Domnul Styles intră în cameră cu un platou pe fiecare dintre ambele lui mâini.

A început prin a pune un platou în faţa mea şi murmur un mic "mulţumesc" înainte să se aşeze la locul lui.

Mă uit la platoul meu pentru a vedea o bucată de lasagna pe el cu ceva salată pe o parte şi-mi simt stomacul crescând la vederea mâncării. A trecut foarte mult timp de când n-am mai mâncat.

Nu ezit să tai o bucată şi s-o duc în gură şi ştiu că Domnul Styles se uită la mine emoţionat tot timpul. 

Murmur în aprecierea bunului gust, făcându-i buzele să se ridice uşor în sus. 

"A-asta este c-chiar bună." Îi spun după ce înghit, oferindu-i un zâmbet mic şi zâmbetul Domnului Styles se transformă într-un rânjet când cuvintele îmi părăsesc gura.

"Sunt aşa de bucuros că tu crezi asta. Mulţumesc foarte mult. Am avut emoţii în legătură cu ce o să crezi, ca să fiu sincer. Nu ştiam că-ţi place lasagna."

Pare aşa uşurat acum ca i-am spus opinia mea. Sper că a uitat ce i-a distrus starea de spirit mai înainte.

"L-lasagna este f-favorita mea, de fapt." Îi spun. Nu ştiu de ce, dar o fac.

Se uită la mine puţin surprins pentru că nu am vorbit cu el decât atunci când îmi punea întrebări.

Asta nu înseamnă că am încredere să mă deschid în faţa lui. Posibil să fie drăguţ dar îmi amintesc cine este.

"Chiar? Lasagna este una dintre favoritele mele de asemenea. Iubesc mâncarea ialiană. Ai fost vreodată în Italia?" Întreabă.

"N-nu. Mama mea nu a avut destui b-bani să mă ia pe mine şi pe fraţii m-mei în locuri ca acela."

Înghit nodul din gâtul meu, simţind lacrimile împingând în spatele ochilor mei când mă gândesc la fratele şi sora mea. Astăzi este ziua surorii mele şi nu sunt acolo. Probabil au anulat petrecerea din cauza mea.

Înainte să ştiu, lacrimile ţâşnesc din ochii mei, rostogolindu-se pe obrajii mei şi aterizând pe bărbia albă.

Nu durează mult ca Domnul Styles să se ridice de pe scaunul lui şi să vină la mine, punând o mână pe spatele meu.

"De ce plângi, prinţeso? Am făcut ceva greşit?"  Întreabă îngrijorat, şi chiar nu ştiu răspunsul acestei întrebări.

A făcut ceva greşit? Nu a fost cel care m-a răpit dar mă ţine ostatică.

"A-azi este z-ziua de p-patru ani a surorii m-mele." Suspin.

"Oh scumpo." El expiră, punându-şi o mână în jurul meu şi trăgându-mă la pieptul său. Mâna lui este în spatele capului meu când lacrimile mele se varsă pe cămaşa lui albă.

"Îmi pare aşa rău, iubito. Îmi pare aşa de rău." Spune.

"D-dacă î-îţi pare r-rău atunci lasă-mă s-să plec." Mă bâlbâi prin suspinele mele.

Mâna lui care îmi mângâia spatele îngheaţă la cuvintele ce-mi părăsesc gura.

"Nu pot face asta, Felicity." El spune încet, dar îl pot auzi deoarece gura lui este foarte aproape de urechea mea.

"D-da poţi. P-poţi să mă laşi să plec."

Domnul Styles lasă afară un suspin adânc, şi aproape cred că o să mă ignore până când dintr-o dată vorbeşte.

"Ai dreptate. Te pot lăsa să pleci dar nu vreau."

Cuvintele îmi rănesc inima când mă gândesc la posibilitatea de a nu-mi mai revedea familia. Nu a trecut mult de când nu i-am mai văzut dar deja îmi lipsesc teribil.

Ştiu că şi eu le lipsesc şi ştiu că Liam o să facă tot ce-i stă în putere pentru a mă lua înapoi. Fiind fratele foarte protectiv care este, probabil m-a căutat toată ziua şi noaptea.

"Te rog, lasă-mă să plec. Te rog. Te rog." Strig, trăgându-mi capul pe spate şi privindu-l cu ochi plini de speranţă.

"Îmi pare rău." Este tot ce spune şi mă face să plâng mai tare.

Domnul Styles pare un tip foarte grijuliu. O mică parte din mine spera că o să-i fie milă de mine şi mă va lăsa să plec. Acum ştiu că trebuie să găsesc calea de ieşire pe cont propriu.

"De ce nu mă poţi lăsa să plec? Sunt o persoană bună. Nu merit să fiu prinsă aici." Suspin, încă având ochii blocaţi pe al lui.

"Pentru că am nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de ei."

~~~~~~~~~~~~~~~

Sărăcuţul Harry. Este o persoană bună. Îmi vine să plâng pentru el.

Votaţi şi comentaţi. :*

Mă duc să traduc capitolul 9 :D