Luna abandonată [Finalizată]

4. Bestia din mine

Aveam un sentiment cunoscut trezindu-mă în mijlocul nopții. Îmi...era foarte rău. Eram atât de transpirată încât pijamalele îmi erau ude. Simțeam că nu puteam să respir.

M-am îndreptat spre băi, gândindu-mă că trebuia să-mi spăl fața cu apă rece.

Lumina mi-a rănit vederea. Am mers încet înspre robinet, așa cum eram, în tălpile goale. M-am sprijinit cu palmele de marginea chiuvetei albe să văd...vene întunecate. Palmele mele se terminau cu unghii alungite, gălbui-maro.

A trebuit să-mi îndrept spatele pentru a-mi putea ridica privirea în oglindă. Am dat un geamăt adânc, dureros. Acea simplă mișcare mi-a tăiat respirația. A fost de parcă ceva din mine se rupsese. Simțeam doar durere în tot corpul și asta se vedea pe chipul meu. Ochii mei...nu mai erau violeți. Albul ochiului îmi devenise brăzdat de vene roșiatice sparte. Irisul îmi fusese aproape tot înghițit de pupila din interior, cea întunecată.

Mi-am ridicat mâna tremurândă încet, am deschis gura. Din deschizătura mâinii, cu degetul mare și mijlociu mi-am împins buzele în partea stângă. Dantura mea...se schimba și ea.

-Nu...am șoptit ca pentru mine, în șoc.

Am deschis robinetul, m-am spălat cu apă rece ca gheața pe chip. Obrajii îmi amorțiseră din cauza temperaturii. Dar...nu-mi puteam reveni. Mă durea. Voiam să simt din nou...gustul sângelui fierbinte. Exact ca în acea noapte în care Tib...

Auzeam pași apropiindu-se de pe hol. Nu puteam rămâne acolo. Dacă m-aș fi ascuns doar într-o cabină de duș sau o toaletă mi-era teamă că aș fi putut-o răni pe acea femeie. De aceea am ajuns să deschis larg ferestrele și am sărit.

Din nefericire...îmi subestimasem puterile. Săritura mea mă propulsase la metri înălțime, iar eu aveam teamă de înălțimi. Am aterizat dureros, pe umăr, rostogolindu-mă. Și am fugit sărind gardul din spate, tăind parcul de lângă universitate. Cumva ajunsesem pe o stradă întunecată, îngustă.

Eram sleită de puteri, sprijinindu-mă cu o palmă de zidul rece de piatră cu o palmă și respirând ca stând să-mi dau sufletul.

-Hah...

Am tușit scurt, de câteva ori. M-am lăsat cu spatele de acel perete rece, cu șezutul pe jos. Mă simțeam chiar fără vlagă. Nu puteam să înțeleg ce se întâmpla cu mine. Mă uitasem la toate filmele cu ființe supranaturale și eram o fană a ocultului. Privind înspre cer, mi-am dat seama care era problema: era lună plină, timpul în care vârcolacii își părăseau natura umană. Dar...era posibil să existe așa ceva în realitate?

Nu mai înțelegeam nimic. Era mai plauzibil să fi fost drogată și să-mi imaginez toate astea decât să fiu un vârcolac. O ușă s-a deschis brusc și a ieșit o femeie. Eram mult prea obosită să mai tresar măcar. Nici pomeneală de așa ceva.

Ea m-ar privit din cap până în picioare gânditoare.

-Ar trebui să meargă asta. Hei, tu, vrei să faci câțiva bani munciți cinstit?

Munciți cinstit însemna prostituție? Pentru că asta citeam pe chipul ei de escortă. Tații mei m-ar fi băgat în pământ dacă ar fi aflat că am venit la facultate ca să mă prostituez.

Eu am privit-o lung.

-Tot ce trebuie să faci e să fii drăguță și să te prefaci că ești client. O să poți bea ce vrei pe gratis.

Oh, deci voia clienți falși pentru ceva care avea bar. Aveam nevoie de ceva tare acum și în universitate nu aveam voie să bem alcool. Nu aveam nici bani la mine să cumpăr. Aveam prea mare nevoie de o vodkă acum.