Luna abandonată [Finalizată]

25. Instinctul de apărare

-- Sebastian povestește --

Am avut un gol adânc în stomac și privirea mea a rămas la ușa deschisă.

-Ce...a fost asta?am șoptit.

Fusese atât de rapidă încât nu avusesem timp să reacționez, să o opresc.

-Mă ocup eu, a spus Alpha, îndreptându-se spre ușă.

-E fiica mea, a spus Dorak iritat, oprindu-l.

Am putut vedea acel contact vizual între doi Alpha. Era cumva...terifiant. Dar l-am văzut pe Albert ieșind cât timp cei doi se certau. Prechea lui Dorak l-a urmat în fugă.

Eram curios ce era cu Teddy acum. Nu părea bine deloc, dar...ea era deja îmblânzită, nu-i așa?

-- Blanca povestește --

Simțeam din nou durerea. O simțeam cu atâta putere încât mă copleșea. Afară aerul rece mi-a făcut fața să se strângă dureros. Am inspirat aer pe gură, dar parcă nu se mai ducea în plămâni. Tot sângele meu ardea parcă.

Am ajuns în genunchi, într-o peliculă de întuneric, sprijinindu-mă de brațe.

-Scumpo?am auzit glasul tatălui meu.

Se apropia. Simțeam cum urgia din mine se intensifica.

-E acolo, am auzit un glas feminin.

-Ta-ta, s-stai acolo... N-Nu te apropia.

Am dat un geamăt adânc, animalic parcă. Tremuram din toate încheieturile. Tâmplele mele îmi pulsau. Am simțit două prezențe care mi-au făcut toate instinctele să tresară dureros. Tot ce mă gândeam era: doi Alpha în același loc; nu vreau asta. Vreau să fug de aici. Îmi e frică. Mă vor răni. Vreau să fug.

-Blanca, am auzit glasul lui Dmitri, vino la lumină.

Spatele meu s-a arcuit dureros. Din nou. Și din nou. O parte din mine voi să se supună, ca și când ar fi primit o poruncă divină pe care nu putea decât să o respecte. Dar o altă parte din mine se revolta.

-Dacă nu vii aici, voi veni eu aco-...

-Nu! T-Taci, Dmitri. A-hah!am simțit o durere ascuțită.

M-am lăsat pe o parte. Am ajuns pe jos. Am simțit pe cineva apropiindu-se. Nu era Dmitri. Era un alt Alpha. Deși aveam ochii închiși, știam asta. A fost ca și cum...am fost înghițită de întuneric.

— Albert povestește —

Am auzit un mârâit amenințător venind din întuneric. Dorak s-a oprit. S-a ferit brusc, chiar la limită de a fi pus la pământ de un lup. Față de ce mai văzusem, primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că era mic de statură.

-Blanca, am auzit glasul lui Dmitri. Nu.

Și-a întors capul spre el, arătându-și colții amenințătoare.

-Nu, a repetat văzându-i ochii schimbându-se. Jos.

A ajuns în șezut, dar și-a răsucit capul dureros într-o parte, smuncindu-se. A ajuns pe o parte.

-Ce...se întâmplă cu ea?am întrebat încet. Teddy, am încercat să mă apropii.

Și-a întors capul mârâindu-mă, cu urechile plecate, gata de a ataca.

-Nu te apropia, m-a avertizat Dmitri. O să te atace.

Teddy? Să mă atace?

-E instabilă, a spus Dorak încet. Trebuie ținută sub supraveghere.