Luna abandonată [Finalizată]

5. Alpha și Luna

-- Sebastian povestește --

Cum nu părea să se mai întoarcă curând, mă gândeam că poate plecase să aibă grijă de acea studentă. Și totuși, de ce să facă asta? De când îi păsa lui de lucruri ce țin de acea universitate?

Atunci când am ieșit pe ușa din spate, cineva m-a tras brusc. Aproape că am fost dat jos de pe picioare.

-Stai în spatele meu, dacă nu vrei să te facă jucărie de mestecat.

-Ce...?am șoptit.

Atunci mi-am dat seama că simt un miros neobișnuit. Era mirosul unei femele, dar nu remarcasem nicio femelă în apropiere înainte. Am auzit un mârâit amenințător. Simțeam pericolul în aer.

Din întuneric a ieșit o lupoaică. Nu era mare, era chiar de dimensiuni reduse chiar și față de majoritatea femelelor pe care le văzusem, dar...era foarte diferită de majoritatea lor: blana îi era foarte stufoasă, coada la fel, ca a unei vulpi, albă, de un alb imaculat. Nasul și interiorul urechilor erau rozii. Ochii îi erau de un violet foarte înțepător.

Era acea studentă, cu siguranță, după semnalmente. Nu-mi dădusem seama de mirosul ei pentru că folosise foarte mult parfum.

-E...trezită?am șoptit.

-Da, mi-a spus încercând să facă contact vizual cu lupoaica ce se apropia arătându-și colții ascuțiți.

I-am văzut ochii devenindu-i aurii. Se părea că-l recunoștea pe Alpha. Părea a se mai calma, dar nu tocmai îndeajuns. Am văzut-o deschizându-și botul, gata de a ataca, dar el a eliberat un mârâit amenințător ce a făcut-o să se oprească, să-și lase urechile în jos și să închidă ochii. A eliberat un mârâit, și-a smuncit capul într-o parte.

Nu-l accepta ca Alpha? Nu părea să o facă. Asta...era destul de ciudat. Nu mai văzusem asta.

Și-a dat capul pe spate dureros, căzând pe o parte. Avea convulsii.

El și-a dat sacoul jos, acoperind-o atunci când revenea la forma sa umană, pe care o recunoscusem. Își pierduse cunoștința. El a luat-o pe brațe, oftând adânc.

-Ce a fost asta?l-am întrebat încet. Să fie lăsată să se trezească așa... Ar fi ucis.

-Părinții ei sunt oameni, mi-a spus privind-o. Și ea nu pare a avea nicio idee despre ce i se întâmplă. Nu mă întreba cum sau de ce asta. Nu știu. Dar va trebui să aflu.

De ce să vrea să afle așa ceva? Ar fi putut foarte bine să-i explice ce se întâmpla și să treacă peste.

-Ia-ți mașina, mi-a spus. Trebuie să doarmă undeva peste noapte.

Spre surprinderea mea, se așezase pe bancheta din spate alături de ea. Îi lăsase capul pe piciorul lui.

-Du-te la căminul universității, fă cumva și adu-mi uniforma ei. Dimineață are cursuri.

Asta era...foarte ciudat pentru el. Era doar o femelă pricăjită și albinoasă. Poate că era frumoasă, dar el avusese femei și mai frumoase. Care e chestia pe care nu o înțelegeam?

-Cine e fata asta de fapt, Alpha?am întrebat atunci când i-am deschis ușa camerei de hotel în care stătea el.

Mi-a aruncat o privire scurtă, trecând pe lângă mine. Era deja cu spatele când am auzit:

-Luna.

Am avut un gol adânc în stomac. Ultimul lucru la care mă gândeam când am văzut-o și am vorbit cu acea femeie era asta. Ultimul lucru pe care l-aș fi crezut era că acea femeie finuță și drăguță ca un ghiocel era perechea...lui. Ei doi...chiar nu se potriveau deloc atunci când îi vedeam unul lângă celălalt.