Luna abandonată [Finalizată]

31. Îndatoririle Lunei

Am oftat adânc.

-Am avut probleme de sănătate în trecut cu plămânii de la o răceală. De atunci răcesc repede și nu-mi place fumul de țigară. Simt că mă sufoc. Așa că aș prefera să nu mai fumezi cu mine în cameră. De fapt, aș prefera să te lași de fumat. Nu e bun pentru sănătatea ta și nici pentru copiii tăi. Ar putea avea probleme din cauza asta, să știi.

Își încrucișase brațele la piept, micșorându-și ochii.

-Bine, a spus sec. O să renunț la țigări.

Mi se părea ciudat că fusese atât de receptiv. Eram sigură că spusese asta doar ca să mă simt mai bine.

-De asemenea, dacă bei, nu te îmbăta la petreceri până ajungi în patru labe acasă, în formă umană.

A strâmbat din gură.

-Tu ești în haită de aproape jumătate de an și nu știi nici regulile de bun-simț. Alpha nu bea și nu se droghează. Trebuie să fiu mereu sobru în caz că e vreo criză care necesită atenția mea.

M-am îndreptat spre frigider, pentru a vedea ce mai aveam.

-Îți este foame?

-Pune-mi ce mănânci și tu.

Am dat din cap gânditoare și am scos două caserole cu orez sălbatic și pui.

-Ești alergic la ceva?

-Nu. Tu ești?

-Nuci.

Am încălzit pe rând la microunde.

-Nu ai mai continuat, mi-a atras atenția după ce ne așezasem la masă.

Am rămas pe gânduri.

-Îți amintești când am fost la hotel împreună?

A rămas pe gânduri.

-Va trebui să fii mai specifică la ce moment te referi.

-Atunci când o femeie frumoasă a venit la tine.

A încruntat ușor.

-O femeie frumoasă a venit la mine...

-A spus că nu treicusei de mult pe la ea. Și te luase în brațe.

Atunci m-a privit cumva contrariat.

-Aia ți se pare ție femeie frumoasă? Zău așa, Blanca. Asta îi zic mereu și lui Sebastian. Țâțe mari nu înseamnă frumoasă.

Asta era ciudat. Eu mereu asociasem femeile cu sâni mari cu frumusețea.

-Mă rog. Ce-i cu ea?

-Nu e prea frumos să se mai întâmple asta în viitor. Dacă ai spus că vrei să fim un cuplu. Cum pentru tine nu e plăcut să am contact intim cu ați bărbați, nici pentru mine nu e plăcut să văd cum se agață toate de tine. Sau că le iei tu în brațe ca atunci când mi-ați tăiat calea spre facultate.

A zâmbit.

-Te-a deranjat asta chiar și atunci, nu-i așa?

M-am făcut că nu aud asta.

-De asemenea: nu mă mai lovi. Nici când sunt în formă umană și nici de lup. Urăsc asta. Și nu mă mușca.

A zâmbit malițios.

-Nu promit până la capăt. Când mă lovește dorința să pun pui în tine, tind să fiu luat de instinct. În plus, carnea ta e moale și fină. E ca și cum mă provoci să te mușc.