Luna abandonată [Finalizată]

20. Îl urăsc

Tot ce voiam era să ajung acasă și să le spun părinților mei ceva important. Eram atât de decisă să fac asta. Dar când am intrat în casă deja...văzusem pantofi care nu erau ai taților mei.

Am simțit cum inima mea s-a oprit în loc atunci când i-am văzut în camera de zi pe acei bărbați: Dmitri și Sebastian. Sebastian a încruntat ușor când m-a privit. Și-a încleștat maxilarul. Apoi și-a îndreptat privirea în altă parte.

-Scumpo, s-a întâmplat ceva?m-a întrebat Richard ușor îngrijorat. Ai venit mai târziu azi.

-Giorgi a avut nevoie de mine.

Al m-a privit lung.

-Altă dragoste eșuată? Fata aceea ar trebui să înceteze să mai fie o prostituată. Ți-am zis mereu că e o influență proastă.

Mă supăra asta. De ce mereu trebuia să discutăm despre astfel de lucruri în cele mai nepotrivite momente? Am încetat să le mai alimentez ura pentru prietena mea. Oricum părinții mei nu puteau înțelege adolescentele din ziua de azi.

Telefonul mi-a sunat în timp ce spălam câteva legume pentru salatăm.

-Alo?

-Blanca?

Era ciudat. Nu recunoșteam vocea. Era o voce de bărbat. Părea a fi tânăr. Dar...de unde să aibă numărul meu un necunoscut?

-Numele meu este Henri. Sunt în anul trei. Nu știu dacă-ți amintești de mine. Am fost la cursă parteneri azi, mai devreme.

De unde avea numărul meu?

-Oh, da, îmi amintesc. Acel Henri. Cu ce te pot ajuta?

-Se apropie balul și mă întrebam dacă vrei să mergi cu mine.

Uitasem complet de balul de început, dar nu eram sigură că voiam să particip cu el. Avea să fie o petrecere cu profesori și în mediu controlat. În plus, nici măcar nu-l cunoșteam.

-Nu trebuie să-mi spui acum. Ne putem vedea luni, la facultate.

-Atunci să ne vedem luni, Henri.

-Henri, am auzit un glas cunoscut. Cine e Henri și de ce te vezi cu el luni? Ți-am zis să stai departe de masculi pentru că iar vei ajunge răpită!

Eu am oftat adânc după ce am închis.

-Henri nu e un mascul periculos care m-ar putea răpi. E coleg cu mine.

-Ce vrea acest coleg? Și de unde are numărul tău?m-a întrebat Al.

Eu am oftat adânc luându-mi salata. Mă îndreptam spre camera mea.

-Se apropie balul bobocilor. Probabil voi merge cu el sau cu Luis. Pe ceilalți i-am văzut prima dată când m-au invitat.

-Nu ar trebui să mergi la petreceri când nu-ți poți controla instinctele ucigașe, a spus Alpha privindu-mă rece, grav. Mă așteptam să ai mai multă responsabilitate, dar se pare că cer prea mult de la o adolescentă.

Acel lup groaznic... Nici măcar nu-l mai puteam privi după ce se întâmplase mai devreme în acea zi. De aceea l-am ignorat complet, profitând că puteam face asta atunci că tații mei erau de față. Am mers în camera mea. Mai târziu Rich a bătut. L-am invitat să intre.

-Papa, nu-mi place aici. Nu-mi place să fiu într-o haită și să fiu în pericol pe lângă lupi. Putem să ne întoarcem acasă, te rog?

El a oftat adânc, așezându-se pe marginea patului. Și-a dus brațul după umerii mei, îmbrățișându-mă.