Luna abandonată [Finalizată]

18. O să te revendic

Inima mea...stătea să-mi iasă din piept văzându-l pe acel bărbat în camera mea. Nu înțelegeam cum era posibil să fie aici, dar era.

A zâmbit în colțul gurii, apropiindu-se. Mi-era frică. M-am ridicat în șezut.

-A-Alpha?am șoptit.

El s-a așezat pe marginea patului, chiar lângă mine. Mi-a prins mandibula între degete, aplecându-se deasupra mea. Chipurile ne erau atât de apropiate... Nu puteam respira.

-Dmitri, mi-a șoptit.

Gurile noastre s-au întâlnit într-un sărut ce mi-a forțat maxilarul să se deschidă. Era atât de... Corpul meu se încălzea. Simțeam cum...toate instinctele mele îmi spuneau că vreau asta, că e în regulă să mă las. Nu-mi mai era teamă. Mintea mea devenea limpede.

Am auzit un sunet ce m-a speriat, trăgându-mă din ceea ce părea a fi fost...un vis foarte realist. Era alarma mea. Trebuia să mă trezesc și să ajung la facultate. Era vineri, deci zi de antrenamente, prima mea zi de antrenamente.

Mi-am făcut un duș rece, care să mă trezească din acea stare de letargie. Am luat ceva pentru drum. Casa mea cea nouă era la doar câteva străzi de universitate fapt pentru care puteam locui cu părinții mei, fapt ce-mi ridicase de pe umeri o mare povară. Mă simțeam atât de bine să-i văd acolo.

În drumul meu, uitându-mă în telefon, aproape că am dat peste cineva. Am simțit cum am fost împinsă. M-am dat câțiva pași în spate din cauza asta.

-Uită-te pe unde mergi, mi-a replicat femeia privindu-mă cu dispreț. M-ai călcat.

-Îmi pare rău, am spus încet.

Am auzit un glas cunoscut ce mi-a atras atenția. Era...acel bărbat. Vorbea la telefon cu cineva. Mi-a aruncat o privire scurtă înainte să-și ducă brațul după talia femeii, ca arătând că era a lui. Asta mi-a dat un sentiment foarte neplăcut. S-au îndreptat amândoi spre mașina lui, iar eu îmi continuam drumul deja. Ultimul lucru pe care-l voiam era să pară că-mi pasă de el. Nu-mi păsa. Mă irita atât de mult faptul că acel afemeiat era perechea mea. Mă simțeam atât de nedreptățită...

Dar toată supărarea mea a pălit atunci când am ajuns să particip în sfârșit la antrenamente. Mereu mă simțeam mai bine atunci când făceam sport, pentru că obișnuiam să fac asta cu tații mei. Noi ne alegeam vacanțele pentru a putea merge în expediții, în general. Mai puțin mergeam pe plajă, dată fiind și problema mea cu soarele.

-Haide-haide, Teddy, am auzit vocea lui Trish. Mai repede puțin și bați recordul.

Traseul nu era atât de ușor. Implica mersul de sub plasă, cățărări, alergare de viteză, tracțiuni. Îmi simțeam plămânii arzând, dar încercam să inspir de nas și să respir de gură.

-Și...stop!am auzit glasul instructorului chiar înainte de apăsa pe cronometru.

M-am lăsat ușor sprijinită cu palmele de genunchi, inspirând și expirând greu. Transpirasem atât de puternic încât părul meu era umed, tricoul mi se lipise de corp.

-E bine, l-au auzit. Foarte bine, Dom. Trei minute în cap. Ai obținut noul record la fete. Ai zece pe azi. Ține-o tot așa.

Mă simțeam atât de ușurată... Picioarele mele îmi tremurau atunci când ne îndreptam spre dușuri.

-Ai fost grozavă acolo, a spus Charlie entuziasmată. Ai făcut sport dinainte, nu?

Am dat din cap afirmativ. Noi eram boboace și trebuia să așteptăm după cele din anii doi și trec să folosească dușurile. Rămăsesem în camera noastră.