Luna abandonată [Finalizată]

30. Lucrurile pe care le urăște el

Mă simțeam atât de epuizată, chiar eram aproape adormită, când i-am simțit trupul fierbinte că mă cuprindea într-o îmbrățișare. Îi simțeam nasul în părul meu.

-Am un...miros diferit în perioada de împerechere?am întrebat încet.

-Da, dar cred că are legătură cu faptul că suntem o pereche. Nu am mai simțit asta în perioada de împerechere la alte femele. Mmm... Acum s-a mai dus, dar înainte... Oh, a expirat adânc, nici nu puteam să gândesc.

Am avut o senzație groaznică în stomac gândindu-mă că el...avusese multe femei înaintea mea. Pe care le dorise din proprie inițiativă. Dar în cazul meu...nu era ceva ce el cerebral sau emoțional dorea. Era ceva pur instinctual. Asta îmi provoca durere în piept.

-Spuneai ceva despre o discuție rămasă neterminată, mai devreme.

A rămas în tăcere. A dat un geamăt scurt atunci când s-a ridicat.

-Merg să fac un duș și apoi vorbim. Vrei să mi te alături?

Aveam noroc să eram cu spatele atunci la el. Mi-am simțit chipul arzând.

-E în regulă. O să folosesc dușul din camera părinților. Al meu e de o persoană.

De cum am auzit ușa de la baie, am pus halatul pe mine și am fugit și eu în duș. Acolo, sub apa fierbinte, rememoram doar ceea ce se întâmplase din nou între noi și mă simțeam atât...de goală și tristă, gândindu-mă la relația asta.

Noi...eram animale. Pur și simplu animale. Iar asta mă supăra atât de mult.

Atunci când m-am întors îmi uscasem deja și părul. El era în halat, privea în ecranul telefonului. A părut să scrie câteva mesaje și nu am putut să nu mă întreb: erau pentru femei? Când și-a ridicat privirea spre mine, a făcut un tur din cap până în picioare, asemeni unui prădător ce-și urmărea prada. Asta se întâmpla des cu el. Mă simțeam destul de anxioasă când asta se întâmpla. Probabil se gândea cât de neatrăgătoare eram.

-Trebuia să vorbim despre termenii relației, și-a dus palma prin păr. Ai debitat tu ceva la un moment dat de căsătorie și copii.

M-am simțit atât de jenată. În acel timp căutam în șifonier după o salopetă.

Oh, da, îmi aminteam. Îi vorbisem despre cum aveam să avem vieți duble și să-mi aducă copiii lui din flori...

-Eram nervoasă și nu plecai.

-Dat fiind că sunt Alpha, nu putem sta prea mult într-o relație așa. Se așteaptă de la mine ca după ce-mi găsesc perechea să mă căsătoresc. Mă gândeam să se întâmple asta cam într-un an și jumătate, ca să am timp să fac pregătirile.

Am avut un gol adânc în stomac auzind așa ceva. Era ca și cum cineva îmi dăduse una în moalele capului  cu un bolovan. Nu puteam răspunde nimic.

-Dar vom aștepta să-ți termini facultatea până să avem pui.

Ce erau...discuțiile astea? Noi nici nu eram un cuplu.

-Și uite care-i treaba: am trăit într-o familie simplă și vreau o familie simplă. Așa că nu mai vorbi despre mizerii ca „fiecare va avea un iubit" sau „o să-ți cresc copiii din flori". Te căsătorești cu mine, ești doar femeia mea. Și vom avea pui ai noștri și atât.

-Da, ar fi o idee bună să folosești protecție, am spus cu salopeta pe o mână, în timp ce mergeam după paravan.

El mi-a aruncat o privire rece.

-Ce vrea să-nsemne asta, mă rog?m-a întrebat amenințător.

Nu i-am răspuns.

-Albinismul ăsta a venit la pachet cu vreun retard mintal despre care nu știu, Blanca?a insistat enervat. Tocmai ți-am spus că ne vom căsători. Asta înseamnă că vreau să fim un cuplu.