Luna abandonată [Finalizată]

42. Totul

-Am senzația că te știu de undeva pe tine, mi-a spus Kian. Și pe bărbatul care era cu tine.

Oliver m-a privit atunci și mai interesat. Și-a deschis ochii larg.

-Știu, gata! Ea e tipa aia de la tv, Alpha. Ea e modelul ăla după care era în limbă Raich. Părinții ei sunt celebri. Unul dintre ei e actor. Joacă în toate filmele care sunt de succes. Dom! Așa. Richard Dom. Ea e fiică-sa. Blanca Dom.

Mă simțeam foarte ciudat să fiu arătată cu degetul așa.

-Da, acum îmi amintesc... Te-am văzut la tv. O-ho, a rânjit, să vezi ce-o să fie când află Raich că tipa după care salivează e nevasta ta, Dmitri.

Soțul meu și-a strâmbat gura, iritat.

-Numele ei este Blanca Korol, ingratule, i-a replicat lui Oliver. Și este soția mea. Dacă vrea Raich să moară, n-are decât să mai saliveze după ea.

-Dmitri, ia-o mai ușor. Ce ai? Nici măcar nu știu despre cine vorbiți și te comporți de parcă aș fugi cu el.

-Sunt calm!mi-a strigat, lovind biroul cu pumnul.

Eu mi-am încrucișat brațele la piept, privindu-l lung.

-Eu cred că vă deranjez. Ne vedem acasă când termini, Dmitri, am spus îndreptându-mă spre ușă.

-Ți-am zis că Raich e și el aici, Alpha?am auzit glasul roșcatului Kian.

-Stai pe loc!

Eu am rămas cu palma pe clanță, oftând adânc. Mi-am întors privirea spre el.

-Sunt o femeie căsătorită cu doi copii, Dmitri. Și sunt Luna. Niciun lup în toate mințile nu mi-ar face mie avansuri, serios. Și chiar dacă s-ar întâmpla asta...

-Nu, m-a întrerupt Sebastian. Nu e vorba despre avansuri, Blanca. Raich e...cam ca Alpha. Când vrea ceva, o să-l aibă. E destul de lipsit de scrupule încât să te marcheze cu sau fără voia ta și să te ia pur și simplu.

Eu mi-am îndreptat privirea spre Dmitri care rămăsese gânditor. Dar nu se simțea deloc în ceea ce tocmai îmi spusese Sebastian. Cât de groasă putea să aibă pielea... Avea noroc că era frumos și înalt.

Am oftat adânc.

Mi-am deschis ochii larg atunci când era să fiu de-a dreptul lovită cu ușa. Am făcut o săritură în spate, ajungând din smuncitură direct în brațele lui Oliver. El mi-a zâmbit foarte mulțumit:

-Mrr...

-Nu mai fi un ciudat, am ridicat tonul, enervată, atunci când mă ridicam deja. Dmitri, fă ceva cu verișorul tău, serios! Și cina naiba intră așa într-un birou? Aproape că mi-ai crăpat capul cu ușa aia, zău așa, m-am plâns întorcându-mă spre un bărbat care mă privea ca înghețat.

-Tu ești, mi-a spus apropiindu-se brusc de mine.

Mă simțeam în pericol. Am simțit o mână care m-a tras înapoi, un pas, chiar în brațele cuiva cu un miros cunoscut.

-Blanca Korol. Soția mea. Iubito, el este, Alpha-ul vecin de la granița de sud, Raich.

Acel bărbat era un uriaș, asemeni lui Dmitri. Dar părea ceva mai fioros, mai periculos. Înțelegeam ce spunea Sebastian acum.

-Soția ta, a repetat ușor amuzat. Stai să ghicesc: ai răpit-o și ai pus-o să aibă grijă de puii tăi.

-Nu, femela asta i-a născut pui. I-am văzut eu. Sunt doi Dmitri mici și cu personalitate, a comentat Oliver.