Who are you? 1 & 2

*35*

Zambetul sau pur si copilaresc ma facea sa imi aduc aminte de clipele fericite pertecute alaturi de el. Zambetul acela ma facea sa plang. Sa plang de bucurie, dar tot odata si de tristete. Ochii tineri imi insuflau putere, iar vazand acea sclipire a lor, imi aduceam aminte de miile de stelute pe care mie aratase.

FLASH BACK

Ma jucam vesela printre florile pline de culoare de pe pajiste. Incetul cu incetul, lumina dispare, iar rasetele mele, acompaniate de cele ale lui Andrew, rasuna puternic. Alergam de el cat puteam de tare, facand anumite curbe bruste pentru a-l incetinii pe Andrew, iar apoi radeam plina de bucurie. Chit ca soarele apusese de mult, noi alergam fara nici o problema.

Nu vroiam sa ma intorc la camin, acolo unde veselia mea pierea. Stateam bine aici, impreuna cu fratiorul meu. As vrea sa stau cu el mereu. Asta e visul meu cel mare, sa stau pana la adanci batraneti impreuna cu el si cu zambetul sau. Acesta ma face sa lupt in continuare si sa dau tot ce e mai bun din mine.

Acesta ma prinse din urma si imi inconjura bratele si picioarele cu mainile sale pline de muschi, apoi ma ridica de pe sol si incepu sa ma invarta. Ma simteam libera, ca si o pasare a cerului. Vantul recisor imi trecea prin par si zambetul mi se largea din ce in ce mai mult. Dupa cateva clipe, acesta incetinii, iar apoi se aseza pe jos, inca tinandu-ma in brate.

- Ai privit vreodata stelele? ma intreaba Andrew cu o caldura specifica lui in glas.

- Nu... Nu am iesit nici odata din camin seara.

- Nici odata? Pe bune? Oh, lasa, hai sa te uiti.

- La ce? intreb confuza

- La cer.

Ma intind pe spate si simt cum spatele si capul meu fac contact cu solul rece. Andrew se aseza si langa mine si se uita concentrat la cerul albastru ce mai avea mici urme rozalii de la apus. Ma tot uitam, incercand sa vad o stea, dar nu era nimic. Nu stiu cum arata stelele.

- Andrew? Eu nu vad nimic. spun eu trista, fiind in pragul de a plange.

- Ai sa vezi, doar ai rabdare.

- Dar eu nici nu stiu cum arata stelele...

- Sunt frumoase, la fel ca si zambetul tau mic si inocent.

- Dar, daca nu sunt pregatita? Stelele sunt mult mai importante decat mine si, daca ele nu mi se vor arata? spun si scap o lacrima.

Andrew ma lua in brate si imi sterse lacrima cu unul din degetele sale uriase, iar apoi ma pupa pe frunte

- Nu mai spune asta. Tu esti mult mai importanta. As da toate stelele din univers pentru a sta langa tine.

- Dar, ele sunt asa maiestuase, iar eu asa mica si prapadita...

- Stelele se arata tuturor, chit ca sunt buni sau rai, mici sau mari, inteligenti sau nu, bogati sau saraci. Ele sunt calauzele noastre. Ne arata care este drumul cel bun. Sunt ca un ghid.

- Wow...

- Uite, acela este Luceafarul. Este cea mai luminoasa stea si prima care apare pe cer. spune el si imi arata un loc mai intunecat de pe cer.

Avea dreptate, sunt ca niste calauze ce ne vegheaza si ne indruma spre locul bun. Este frumoasa acea stea, iar lumina pe care o emana era foarte frumoasa si te atragea spre ea.

- Dar de ce este intrun loc asa intunecat?
- Dar nu este intunecat. Depinde cum vrei sa il vezi. Acolo se spune ca este locul unde cei care isi inchid ochii se adapostesc de intuneric. Luceafarul ii conduce spre lumina, spre un loc ferit de rele, spre Rai si se mai spu e ca acesta apare doar cand cei care sunt plecati acolo sus ii asculta pe cei de aici

- Deci acolo sunt mama si tata? spun aratand spre steaua de pe cer.

- Da. Si sunt sigur ca sunt mandrii de fetita lor. Sigur acum zambesc.

Un zambet trust si o lacrima imi aparura pe fata. Imi este dor de ei...

- Nu vreau sa pleci si tu acolo. spun eu

- Nu voi pleca. Iti promit...

END FLASHBACK

- Ba ai plecat. Ai plecat si m-ai lasat aici. Puteai sa ma iei cu tine. Mi-ai promis. Ai spus ca vei ramane aici... spun si dau drumul randurilor de lacrimi oe care le.am tinut in mine de mult timp.

Simteam nevoia sa plang si stiam ca aici as putea sa o fac linistita. Poza lui Andrew de pe mormant ma facea sa ma simt mai bine.

- Acum... Iata-ma... Stau iar la capul tau si plang. Imi e dor de tine frate. Si de glumele tale... Acum, se pare ca nenorocitii care te-au pus aici au... Au venit la noi si ne-au atacat... Christian a... A sarit in fata mea si m-a salvat. Fara el, acum eram la tine. Vreau sa ma razbun, dar stiu ca tu nu vrei asta.

Iau o mica pauza pentru a respira. Simt ca este aici si ma asculta. Ma simt protejata.

- Stiu ca ai pretentii de la mine. Si eu am... Imi pare rau ca nu am reusit sa fiu ce ti-ai dorit. Te-am dezamagit. Si pe tine.

Imi pun capul pe marmura neagra a mormantului si ma las invaluita de lacrimi. Ma simt neputincioasa...

Dupa ceva timp, imi ridic capul spre cer si inghit in sec. Era din nou Luceafarul.

- Mai ti minte? Mai sti cand mi-ai spus despre Luceafar? Acea zi a fost unica pentru mine. M-ai invatat cum sa ii gasesc pe mama si tata, iar acum, si pe tine... Imi e greu... Ai fost singura persoana care s-a apropiat asa de mult de mine. Singurul care ma cunoaste perfect...

- As vrea sa te am aici. As vrea sa ma ajuti. Sa ma inveti ce este iubirea. Sa fi tatal care ma avertizeaza despre raurile pe care le aduce aceasta. Cel care imi ameninta iubitii cu moartea in caz ca ma ranesc. Sa fi mama care se bucura alaturi de mine la primul sarut, prima intalnire sau prima floare primita de la baiat. Sa fi fratele ce ma indruma sa nu fac prostii. Sa fi prietena careia ii spun toate cuvintele...

- Cred ca simt ceva pentru el, dar nu stiu ce este. Vreau sa il vad... Nu vreau sa fie prea tarziu atunci cand o sa il cunosc. Ma simt bine langa el. Simt cum incetul cu incetul imi umple golul din suflet. Un gol ce a aparut cand tu ai adormit...

Fara a mai putea soune ceva, mi.am lasat din nou capul pe marmura rece si am inceput sa plang. Plangeam pentru ca imi era dor de el. Plangeam pentru mama, pentru tata, pentru Roni, pentru tot. Ma durea inima. Simteam un junghi puternic in suflet ce isi tot mare intensitatea. Capul incepea sa ma doara, iar pleoapele imi erau tot mai grele...

• • • ° ° ° • • • ° ° ° • • • ° ° ° • • • ° ° ° • • • ° ° °

Hei. Acesta este un capitol "bonus".

Pentru ca am avut mai multe raspunsuri corecte, l-am ales doar pe primul, doar ca aici a fost o mica problema. Am doua raspunsuri corecte postate la aceeasi ora, asa ca voi pune deficatie la amandoua (capitole diferite)

ACEST CAPITOL II ESTE DEDICAT ARINEI, O FATA SUPERBA CE ARE O CARTE GENIALA, IDEEA FIIND MAGNIFICA. VA INVIT CU MARE DRAG SA O CITITI ( http://www.wattpad.com/story/32907247-life-through-her-eyes ) SI PROMIT CA NU VETI REGRETA. EA S M-A AJUTAT SI M-A SUSTINUT MULT TIMP SI PENTRU ASTA O IUBESC ♥