Who are you? 1 & 2

Capitolul 4

Două săptămâni. Două săptămâni în care nu am ieșit din casă nici până la magazin. Două săptămâni în care am stat sechestrat de frică în propria mea casă. Îmi e frică de fiecare mașină de poliție pe care o văd că trece prin fața casei mele. La fiecare sirenă tresar speriat, făcându-mi câte un film în cap în care voi fi arestat.

Dan, prietenul meu mai trece din când în când pe la mine, dar nu mă încălzește prea mult. El e cel care îmi aduce mâncare și țigări, mai stă puțin cu mine, dar atunci când pleacă, starea de anxietate revine și asta doar din cauza lui sau a ei. M-am săturat să am viața condusă din nou, iar lucrul cel mai tâmpit este că nici nu știu cine o conduce.

Îmi iau telefonul de pe jos și încep să îi scriu un mesaj. E al zecelea pe ziua de astăzi la care nu îmi răspunde. Am încercat zilele trecute împreună cu Dan să vedem de unde vine semnalul lui, pentru a-l depista, dar este imposibil, fiind unul pe cartelă. Nu este activ pe nici o rețea de socializare și nu accesează nici o rețea de internet.

Încep încet încet să îmi dau seama cum s-a simțit Rue la început și acum regret enorm. Încă îmi aduc aminte cum stăteam în fața ferestrei sale și îi scriam, iar ea era speriată, neștiind ce se va întâmpla. Micuța mea...

Telefonul îmi sună în mână și observ numărul ei pe ecran. Răspund rapid, însă nu se aude nici o voce. Încep să pun tot mai multe întrebări, dar nimic. Este doar un sunet de fundal, nici o voce, nici o urmă de prezența unei persoane. Stau cu telefonul la ureche și întreb continuu daca este cineva, dar nu primesc nici un răspuns. Închid trist telefonul și îl trântesc din nou pe jos.