Who are you? 1 & 2

*14*

Anonim's pov

Era ora 7 dimineata, iar ceasul meu nu se oprea. Lenes m-am sculat din pat si am oprit alarma, jar apoi mi-am trecut mana prin par aranjandu-l putin. Muream de somn. Aseara am stat pana tarziu asteptand ca micutul meu inger sa adoarma. Tot nu pot intelege de ce mereu incepe sa planga. Brusc, o idee mi-a fulgerat prin creier. Am luat rapid telefonul si am inceput sa caut prin mesajele cu ea

23.11.2014

Eu: Bine... Si, cum a fost noaptea in casa fratiei?

Rue: Casa fratiei? Um... A fost dragut...

D: De ce esti iar trista?

Eu: Nu sunt trista

24.11.2014

Eu: Dar o sa ma vezi, promit. O sa pertecem clipe minunate in casa mea, a mea si a lui Cris

Rue: Oh nu! Nu mai plange. Nu tu! Nu plange!

Urasc sa ved femei cum plang. De cand eram mic nu am suportat asta, mai ales daca acele femei plang din cauza unui baiat. Imi amintesc cum mama mea mereu plangea. Nu pot sa vad lacrimi pe fata unei fete. Mi se rupe inima in mii de bucati...

Mersajele aveau legatura cu casa asta, ceea ce ma cam ingrijoreaza deoarece imi facusem o multime de fantezii cu ea. Nu ma intelegeti gresit, dar sunt baiat. Mi-am inchis telefonul si m-am bagat in baie sub dus pentru a ma dezmortii. Urma sa il intreb pe Cristian ce si cum, poate stie el ce s-a intamplat cu Rue si imi explica. Stiu doar ca nu vreau sa o mai vad vreodata plangand sau trista. Zambetul ei este atat de angelic si pur incat atunci cand zambeste te face sa te simti viu, nu mai vorbim de faptul ca ma face sa am o erectie cat Texas-ul.

Dupa o groaza de minute petrecute sub dus m-am gandit sa imi arat si eu fata. M-am imbracat cu un tricou negru si o pereche de blugi negrii. M-am uitat in oglinda si mi-am aranjat parul ravasit.

Coborand in bucatarie am auzit glasul pitigaiat al unei fete. Bleah, cine dracu mai e? Poate ma intalnesc cu o pitipoanca imbracata in roz si plina de fite ca jur ca o dau afara in suturi. Da, am spus ca nu imi place sa vad femei plangand, dar cat vad cat de curve si fitoase sunt unele imi vine sa imi zbor capul. Nu am supartat nici o data fitoasele, mai ales din cauza...

   - Ew... Ce e asta? intreaba vocea pitigaiata

Am intrat in bucatarie si se pare ca visul meu se adeverise. Mi-am inclestat dintii si am incercat sa trec pe langa fata care se pare ca se plangea ca i-au cazut cativa stropi de apa pe rochita ei rosie. Era plina de fond de ten... Defapt cred ca s-ar putea numii glet ce are ea pe fata.

Mi-am luat o tigara si am aprons-o uitandu-ma la ea. Aceasta imi observa gestul si stramba din nas.

   - Stinge-ti tigara. spune ea autoritar

   - Cine esti tu ca sa imi spui ce sa fac? spun eu rece

   - Sunt iubita sefului tau, asa ca ai face bine sa imi aduci un prosop cu miros de trandafiri roz pana nu il chem, pana la urma esti doar un sclav.

   - Esti cine? Poate ar trebiu sa spui tarfa de o noapte cu care s-a culcat Cristian. Deja cred ca te-a uitat. Si doar asa, pentru cultura ta, nu sunt sclavul nimanui, poate o sa fi tu sclava sexuala a unui tigan, desi la cum arati cred ca nici ala nu te-ar alege...

   - Cum indraznesti sa ma jignesti? tipa fata

   - Scuza-ma, dar nu te-am jignit, eu doar ti-am spus pe nume...

   - Ce-s cu tipetele astea? apare Cristian

   - Iubi, sclavul asta nu face ce l-am rugat. spune fata si sare la gatul lui Cristian, iar acesta o da de pe el

   - Sclav? El e fratele meu. Si iubi? Cine dracu esti tu? intreaba el comfuz

   - Ti-am spus ca o sa uite. Acum te rog frumos sa pleci de aici. spun eu pe acelasi ton dur

Fata care acum avea cateva lacrimi in ochi s-a intors si s-a incaltat, iar apoi a plecat in graba.

   - Cine era aia? intreaba Cristian

   - Tu sa imi spui...

   - Jur ca nu imi mai amintesc.

   - Ok... Ma duc sus...

Am plecat lenes din camera si am urcat la etajul unde erau camerele noastre. Casa asta e atat de imensa, adica la ultimul etaj erau cel putin 5 camere cu baie proprie si o baie. Nereusind sa ma abtin, am intrat in camera lui Andrew. Il cunoscusem cu ceva timp inainte sa moara si imi era dor de el. Cu toate ca parea un tip rau, se pare ca era foarte dragastos cu copii. Eu eram destul de mic pe atunci, dar stiuca m-au lasat sa stau cu ei din cand in cand. Dupa ceva timp imi pierdusem mama, iar poi casa si tot asa... Am aju s pe strazi pana ce el m-a gasit. Apoi, intr-o zi, am flat ca a murit. Vestea m-a zguduit destul de tare deoarece nu ma asteptm la inca o pierdere.

Am mers spre biroul sau si m-m uitat la putinele poze. Nu am fost decat o data aici. Mi se parea o camera draguta, dar totusi simpla. Pozele erau destul de vechi. Era el si cu Cristian pe un camp. Intelesesem ca erau prieteni de mici si asta ma impresion. Apoi, langa, era o poza cu o fata care semana destul de mult cu Andrew si parca imi aminteam de ea de undeva... I-am uitat numele, dar stiu ca venea destul de des pe aici... M-am uitat mai atent si am vazut o rama intoarsa. Fiind curios, am ridicat-o si m-am uitat la ea. In poza era ilustrata o fetita destul de micuta ce era imbracata intr-o rochita alba de vara. Stand printre flori colorate. Parul sau lung si negru se aseza perfect pe unerii micuti. Nu am mai vazut poza asta nici o data. Ma simteam atras de acea persoana din poza. Mise pare atat de cunoscuta, chiar cada nu stiu cine este...

Usa se deschise si acolo statea Cristian uitandu-se la mine.

   - Vad ca te uiti la Rue... Tu chiar tu la ea, nu e asa? spune el nostalgic

   - Asta e Rue? intreb mirat de cuvintele pe care tocmai le spusese prietenul meu

   - Da... O cunoastem de mica. Andrew tinea enorm la ea. Era ca o a doua sora pentru el. El a scos-o din orfelinat, i-a aratat viata de afara, a facut-o sa zambeasca si a avut grija de ea. Vroia sa o aduca aici, sa stea cu noi, dar intre timp a murit...

   - Si ce s-a intamplat mai departe cu Rue?

   - Pai... Ea era acolo. A vazut cum a fost impuscat Andrew...

   - Oh nu! spun eu si vreau sa ies din camera pentru a ma duce la ea.

O fetita atat de firava ca ea a vazut asa ceva. Cred ca rana asta inca nu s-a vindecat. Nu pot sa cred. Eu care credeam ca ea nu patise ceva atat de grav. Poate... Nu stiu, dar chiar nu ma asteptam la asta.

    - Hei, stai. Nu e numai atat... Ea a mai si omorat pe cineva atunci. Chiar daca avea cam 11 ani, a apucat un pistol si l-a impuscat pe unul din oamenii de pret a lui Black...

   - Adica Jack Black? intreb uimit

   - Da... Era mana lui dreapta...

Eram cu adevarat uimit. Adica pitica mea tocmai a omorat un om. Nu pot sa cred. De asta plange mereu. O doamne... Ea chiar nu merita asta. Oh nu... Micutul meu inger... Mi se rupe inima cand aud prin cate a suferit. Un copil nu merita asta. EaEa nu merita asta

ΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔ

Hei. Vreau sa va anunt ca in capitolul asta, urmatorul si cred ca si cel de-al treilea, actiunea se va intampla in aceeasi zi. Nu stiu inca sigur. Astept pareri si critici :3

Sper sa va placa <3 next la... Nu stiu cand :*