Who are you? 1 & 2

*11*

Simteam cum deva ma inteapa in mana. Nu era foarte dureros, dar ma enerva. In jurul meu se auzeau niste aparate care cred ca imi masurau bataile inimii. Acum observ ca pe mana mea se mai afla ceva. Este ceva placut...

Imi deschid usor ochii pentru a vedea de unde vine sursa aceea de caldura. Era o mana. Era mare, deci inseamna ca era a unui baiat. Cred ca este el... Cred ca este tipul care tocmai m-a salvat pentru a doua uara. El se ridica brusc si merge rapid pana la usa salonului de spital. Purta un hanorac alb care ma lasa sa ii vad parul. Era inchis la culoare

   - Stai... spun mai mult soptit

Baiatul se opreste, dar nu se uita la mine. Parca asteapta sa vada ce vreau.

   - Multumesc... spun intr-un final

El isi apleaca capul. Lumina difuza nu ma lasa sa ii vad chipul angelic. Vroiam sa sar pe el si sa il iau in brate pentru ce a reusit sa faca. Chiar de doua ori...

El deschise usa si iesi incet din camera. Vroiam sa il chem inapoi. Nu stiu de ce, dar ma simteam bine cand eram lanaga el desi nu il cunosteam.

Dupa cateva secunde dupa ce a inchis usa, aceasta s-a deschis din nou. Pe ea intra tot un baiat. Ce urasc lumina asta...

   - Cine esti? intreb putin speriata si nerabdatore

   - Nu ma recunosti printeso? intreba baiatul

   - Cristian... rsuflu usurta si cateva lcrimi mi se scurg

   - Ce ai? Te doare ceva? De ce plangi? Sa chem un doctoar? Ce prost esti cristian normal ca trebuie sa chemi un doctor. spuse el agitandu-se

   - Nu, stai. Nu ma doare nimic. Defapt inima, dar nu prea exista medicament

   - Dar ce ai! intreab asezandu-se pe pat langa mine.

Era imbracat in negru. Avea o geaca neagra de piele. Era dragut...

   - Ermmm... Numa... Numa el imi zicea... Pr...printesa... spun si imi aplec capul

   - Oh, chiar nu am vrut... Imi cer scuze, nu stiam

   - E ok, doar ca a fost un soc pentru mine... Adica el imi spunea asta cu dragoste si... Si nu am mai auzit asta de... De cand...el....am spus si alte lacrimi au inceput sa imi curga amintindu-mi de acel moment neplacut.

El se intinse spre mine si isi inconjura bratele gigantice in jurul meu. Eu mi-am asezat capul pe pieptul sau iar el si-a odihnit capul pe capul meu

   - Va fi ok... Iti promit... spuse el

   - Cristian... Cand voi putea pleca de aici? intreb si ma retrag din imbratisare

   - La asta vroiam sa ajung. Acum, cum poti fi atat de tembela incat sa te arunci de pe liceu? Jur ca mi-a stat inima in loc cand am auzit ca ai cazut de pe cladire. Te credeam moarta. Ai avut noroc cu.... Cu salvatorul tau... spune el cu un ton de parinte responsabil

   - Nu am facut-o intenitonat. A fost un baiat care m-a impins. De ce dracu nu imi spui cine e el? Cine e tipul ala care a fost inaintea ta.

Pe fata lui incepu sa se contureze un mic zambet micut si siret.

   - O sa afli de la el. Acum... Poti pleca si acum, dar in noaptea asta vei sta la mine

   - Mbine... spun timida stiind ca el sta in acel cartier

   - Va fi ok. Esti cu mine. Si inca un lucru, cum de ai ajuns sa faci o cadere de calciu?! Tu cat mananci pe zi?

   - Nu stiu... Mananc cand apuc...