Who are you? 1 & 2

*54*

3:33

D: Hei!

Eu: Buna, ce faci?

D: Bine, stau...

Trimis la 3:36

Eu: Esti acasa?

D: Nu.

Eu: Dar?

D: Mai ti minte ca am promis ca voi avea mereu grija de tine?

Trimis la 3:40

Eu: Da...?

D: Pai, asta fac... Am grija de tine.

Eu: Esti aici?

D: Mereu.

Trimis la 3:42

Eu: Ah, am uitat. Multumesc mult pentru cadou. Este genial.

D: Ma bucur ca iti place.

Eu: Sa ma fi vazut ieri. Am grezut -initial- ca este unul dintre criminali si a venit sa ma omoare.

D: Ofof... Ce copil... Nu ai de ce sa iti faci griji. Am eu grija de tot.

Trimis la 3:45

Eu: Ufff... Sti ca nu trebuie sa fie asa, nu? Ei nu te vor pe tine, ci pe mine. Inca mai poti pleca, nu te oblig sa stai in viata mea. Mai bine pleci acum, si nu o sa patesti nimic.

D: Ce? Ce ai baut?

Eu: Nimic.

D: Si atunci? Ce e cu gandirea asta? Ce te-a apucat?

Trimis la 3:51

Eu: Tu nu ti-ai dat seama? Toti cei care sunt in jurul meu ajung sa moara. Toti. Nu vreau ca si tu sa ajungi ca ei. Mai bine pleci, cat mai poti.

D: Nu o sa plec in viata mea. De ce as face-o? Tu esti tot ce mai conteaza. Nu mai am pe nimeni pentru care sa lupt, tu esti singuta.

Trimis la 3:54

Eu: Dar... Daca o sa ajungi ca ei? Nu pot sa fac asta. Nu o sa pot sa mai suport asta inca o data.

D: Nu o sa trebuiasca. Nu se va intampla nimic.

Eu: Dar...

D: Nici un dar. Sunt aici si nu o sa plec. Uita de ideea ta creata.

Trimis la 3:56

Eu: Okay... Multumesc mult, inca o data.

D: Sper doar sa te ajute.

Eu: A devenit cel mai bun prieten al meu.

D: Hei, nu e corect. Credeam ca eu sunt ala.

Trimis la 3:57

Eu: Eh...

D: Si eu ce sunt, atunci?

Eu: Ah, ce somn m-a pocnit.

D: Ce? Nu. Stai!

Trimis la 3:59

Eu: Noapte buna

D: Nu e corect!

Eu: Vise placute!

D: Of... Si tie, ingeras.

Trimis la 4:01

*4:56*

Eu: Dormi?

D: Nu, de ce? Ce s-a intamplat?

Eu: Poti sa vi la mine? Te rog...

D: Sigur, dar de ce?

Eu: Iar i-am visat pe Andrew si Chis cum sunt torturati. Te rog, deja nu mai suport. Acelasi vis zilnic, insa acum a fost mai rau...

D: Vin acum.

Dupa ce s-a stins ecranul telefonului, usa de la camera mea s-a deschis incet. Stiam de dorinta lui de a nu ii vedea fata, asa ca o respectam. Telefonul a facut contact cu lemnul dur al noptierei, in timp ce zgomotul pasilor lenti rasunau in toata camera.

- Hei...

Vocea era una frumoasa, groasa, ce parea perfecta. Nu am mai auzit in viata mea o voce atat de slefuita, incat sa para perfecta.

- Hei, raspund timid.

In urmatoarea secunda, am simtit cum corpul sau greu modifica structura saltelei micute.

- Nu mai plange. Sunt aici, spune el, iar apoi se intinde si ma cuprinde cu bratele sale.

Parfumul era unul special ce imi incanta narile. Am inspirat puternic si m-am bucurat de mirosul fin pe care il purta. Incercam sa observ cat mai multe detalii, dar acest lucru nu prea era posibil din cauza inimii mele ce batea mult prea rapid.

- De unde stiai ca plang?

- Te cunosc destul de bine. Acum hai, culca-te.

El s-a ridicat usor de pe pat, iar eu am fost foarte surprinsa.

- Pleci?

- Nu, doar ca ursuletul o sa plece in noaptea asta, a spus, oar apoi ursuletul mi-a fost luat din brate.

Golul lasat in urma plecarii ursului a fost ocupat rapid de corpul cald si ferm al lui. M-am dat mai in stanga pentru a incapea si el, iar apoi, am fost inconjurata de cele doua brate puternice. Fara a-mi pasa, mi-am bagat capul in pieptul sau, putand sa ii aud perfect pataile inimii.

- Sa nu mai vad nici o lacrima pe fata ta, inteles?

Mormai usor, apoi m-am lasat invaluita de bratele colorate ale viselor.