Who are you? 1 & 2

*22*

Cristian's pov

Urasc spitalele. Poate fac o treaba buna si vindeca oamenii, dar le urasc. Peste tot misiuna babe sau mosii ce tusesc sau stranuta, lucru care ma infioara. Sunt atat de dezgustatori cum isi imprastie microbii pe peste tot. Dar totusi, asta e un lucru minor. Ce ma deranjaza cu adevarat este faptul ca trebuie sa astepti o infinitate pana un doctor iti spune ce a patit un anumit pacient. Faza si mai tampita, iti spune doar daca esti ruda cu acela. Nu inteleg mentalitatea asta de hartie. Adica, daca un pacient este in stare foarte foarte grava si nu este nimeni acolo, ce rost mai are sa ii cauti familia, te duci la acel tip. Ok, inteleg faza cu confidentialitate in favoarea pacientului, dar totusi...

Stau aici de cel putin doua ore in asteptarea unui doctor care sa imi spuna ce a patit Rue. Bine, defapt stiu ca s-a taiat ca o tampita si ca i-a curs prea mult sange, dar vreau sa stiu daca va fi okay. Norocul ei ca a gandit putin si mi-a dat un mesaj si am avut destul timp sa o salvez. Dupa ce o sa isi revina o sa avem o discutie zdravana pespre taiat si sinucis. Tin prea mult la ea pentru a o pierde. Mi-am pierdut deja cel mai bun prieten si mi-a ajuns, sincer. Atatea nopti pline de alcool, droguri si lacrimi, urmate de alte nopti petrecute cu tarfe pe care nu le cunosc. Bine, partea asta suna bine, dar este foarte greu sa iti revii dupa. Stiu asta din propria experienta. E foarte greu sa te lasi de droguri, la fel si sa accepti ca cea mai draga persoana din viata ta a murit. Si nu de moarte usoara, ci a fost ucis chiar in fata ta. Uneori ma intreb cum de Rue suporta asta. Adica l-a vazut murind pe Andrew, dar ea a si omorat...

Singurii importanti in viata mea sunt Rue si micutul meu frate prost. Nu e din acelasi sange cu mine, dar il consider un frate 100%. Mi-as da viata mentru amandoi. Chiar daca au tampenii in cap, eu ii respect si ii apar. Cand l-am cunoscut pe micut acesta se lauda la toata lumea ca eu sunt fratele sau mai mare si ca il apar mereu, lucru care inca ma face sa zambesc cand imi amintesc. Tin la ei din toata inima si in nici un caz nu o sa o las pe Rue sa moara. Am promis ca o apar si asta voi face. E prea tanara pentru a pleca.

Cand am vazut mesajul ei in care aparea numele lui Andrew am stiut ce vrea sa faca. Nu e chiar prima oara cand cedeaza asa. A mai facut-o o data, dar era destul de mica si nu a reusit ce si-a propus. Cert este ca mi-a dat o sperietura cumplita. Nu am fost acolo, dar norocul ei este ca erau fostii sai parinti adoptivi. Ei au dus-o la spital, dar apoi au abandonat-o, spunand ca este un copil problema si ei nu vor sa aiba deaface cu asa ceva. Apoi ea a ajuns din nou la vechiul orfelinat pana au luat-o acasa Lora si Richard. Sunt doi tipi de treaba, dar nu am incredere deplina in ei. Sunt tot timpul plecati si pare ca sunt foarte secretuosi.

Ma ridic grabit din scaunul comod in care stateam si alerg spre doctorul care intrase acum ceva timp in salonul micutei sinucigase. L-am prins pe doctor de mana si l-am intors spre mine. Aratam ca un nebun ce tocmai a scapat de la spitalul unde tocmai fusese internat, dar nu imi pasa. Voi tine de viata micutei si cu dintii daca e nevoie. Nu o las sa plece

   - Ce a patit? il intreb disperat

   - Cine? intreaba confuz

   - Rue. Sala 287. Tocmai ai fost acolo.

   - Oh. La cat de disperat esti cred ca daca te intreb daca esti ruda cu ea o sa imi rupi bratul. spune si se uita amuzat la mana mea care statea pe bratul sau. Defapt o cam strangeam. Ups...

   - Scuzati-ma. Nu am vrut. Nu mi-am dat seama. Ea nu... Eu sunt fratele ei...

   - Nu te mai chinui sa minti fiule. O sa-ti spun pe cinstite. E in stare foarte grava. A pierdut mult sange si granita intre moarte si viata este foarte subtire. Are nevoie de un trensplant de sange in maxim 12 ore, altfel s-a sfarsit pentru ea.

   - Dar...

   - Trebuie sa gasesti un donator care sa fie compatibil. Noi nu mai avem momentan donatori

   - Incerc eu. spun fara sa ascult ce are de spus medicul

  - Ok, vino cu mine.

***

Oboseala. Tone de ore nedormite care se tot inmultesc. Astept de cel putin doua ore sa vina afurisitele alea de analize si sa mi se spuna obata ca mica printesa este bine si ca va traii cel putin pana la varsta de 40 de ani. Vreau sa aiba o casa si o familie de care sa se buncure. Vreau sa aiba copii pe care sa ii iubeasca din inima. Sa simta adevarata iubire... Singura iubire pe care a simtit-o cu adevarat a fost cea a lui Andrew. A mea nu, eu am disparut din viata ei odata cu moartea lui. La inceput am fost langa ea, dar mai apoi am considerat ca este mai bine sa plec si sa o las singura, macar asa nu o mai faceam sa isi aduca aminte de mine. Pot spune ca a fost una din marile mele greseli. Nu trebuia sa o las la greu si promit ca nu o sa o mai fac.

Doctorul care imi puase niste sange se pare ca se apropia acum de mine. M-am ridicat alert si l-am intrebat daca pot sa fac odata transferul acela ca deja nu mai suport atata asteptare pentru o hartie idioara.

   - Deci? intreb eu din nou

   - Imi pare foarte rau. Se pare ca fata are o grupa sanguina foarte rara ce este compatibila doar cu a ei. Pe planeta exista aproximativ 5% cazuri in care anumite persoane au aceasta grupa...

   - Sunteti sigur ca nu s-a gresit la ceva?

   - Imi pare rau...

   - Cat mai are?

   - Aproximativ 6 ore. Vom face ce ne sta in putinta pentru a o salva. spune doctorul

Brusc, telefonul imi suna in buzunar lucru cre ma enerveaza la culme. Nu ajungea asta, acum mai trebuie sa existe si idioti care sa imi deranjeze gandirea. Chiar trebuie sa gasesc un donator rapid.

ΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔ

Vai ce-mi place sa va las in suspans :))) m-am uitat peste comentariile voastre si m-am gandit sa-i mai dau o seansa lui Rue. Nu stiu daca ea va supravietuii pentru tot deauna sau doar cateva ore.