Partea a 2-a: Prolog

5K 399 68
                                    

Dylan

Îmi întorc leneș capul spre noptiera din stânga mea, rămânând uimit de faptul că sunetul provenise de la telefonul meu ce lumina puternic. Era târziu, însă ceva normal pentru mine să fiu treaz la această oră. Nopți întregi am stat cu ochii ațintiți în tavan, gândindu-mă la fiecare lucru pe care l-am făcut în ultimul timp. Mă simt din ce în ce mai singur şi trist. Am rămas fără nici un prieten apropiat căruia să îi spun cu adevărat ce simt, fără nici o persoană în care să pot avea încredere sau să socializez.

Am luat telefonul și am înghițit în sec, încercând să citesc de câteva ori numele celui care mi-a dat mesajul, doar pentru a vedea dacă este posibil sau nu. Mirat de ora ciudată -3:33- mi-am deblocat telefonul, intrând direct în mesaje, citindu-l din nou de câteva ori:

Rue: Mă mir că încă mai trăiești după ce ai făcut.

Eu: Cine eşti?

Văzut la 3:34

Eu: Acum nu răspunzi?

Văzut la 3:35

Eu: Nu îmi arde de glume. Cine ești și de unde ai telefonul?

Văzut la 3:37

Nu înțeleg cum este posibil ca cineva să facă o glumă atât de proastă ca asta, însă ce mă intrigă cel mai tare este cum a putut să găsească telefonul ei. Țin bine minte că l-am luat şi l-am ascuns în cel mai întunecat loc al oraşului, acolo unde nimeni nu l-ar fi căutat sau găsit din întâmplare. L-am spart şi ascuns în aşa fel încât totul să fie de negăsit şi nimeni să nu îşi dea seama că acela a fost telefonul ei. Inima îmi bate puternic şi sângele începe să îmi bată puternic în peretele venelor, parcă dorind să le spargă pentru a ieşi la suprafaţă. Panica mă cuprinde din ce în ce mai puternic, iar imaginea din fața mea începe să fie tot mai blurată.
În cap mi se formează imaginea cu Rue şi zâmbrtul său perfect pe care îl avea în ziua în care am mers cu ea în acel loc. Atunci i-am arătat ascunzătoarea mea şi sunt sigur că este singura persoană căreia i-am arătat acel loc.

Învins de neputința gândirii mele în acel moment, mi-am setat alarma de la ceas la ora 10:00. Mâine va fi o nouă zi, o zi în care aş putea să îmi încep viața din nou de la zero şi să devin un om mai bun, un om cu o nouă identitate.

.....

Heei, scuze de ora tarzie la care postez. Inca e 14, deci la multi ani pentru mine si persoanei care mi a scris ca e ziua ei in comentarii. Scuze ca nu am apucat sa scriu mult si mai repede, dar azi am fost doar pe drumuri. Voi posta joia de acum. Sper sa aveti o zi faina si sa va placa noua mea idee. Cine credeti ca i-a scris pui Dylan?

Who are you? 1 & 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum