Who are you? 1 & 2

*19*

Eram legata de un scaun undeva in mijlocul unei incaperi infioratoare. Mirosea a mucegai si umezeala peste tot. Lacrimile imi curgeau incontrolabil. Am incercat sa ma eliberez din stransoare, dar mai mult rau mi-am facut, ranindu-ma cu sfoara groasa din canepa. Usa era pazita de doua gorile imense, deci sansa de a scapa de aici este minima. Am inceput sa tip dupa ajutor, dar se pare ca mai mult rau am facut. Una dintre gorile se apropie de mine incetisor.

- Lasa-ma dracului in pace! tip eu

- Nu-i frumos sa injuri... spune acesta pe un ton batjocoritor, iar apoi imi lipeste o palma de obraz

Zgomotul se auzi in toata camera, acesta fiind prelungit de un mic ecou. Animalul din fata mea incepu sa rada victorios si apoi se retrase la locul lui.

Brusc, in toata camera se facu lumina, iar eu mi-am inchis instinctiv ochii. Cand i-am redeschis, am observat ca in fata mea sunt asezate doua persoane ce au un fel de sac negru pe cap. Acestea stateau in fata mea in genunchi si puteam sa le aud foarte usor suspinele. Mi-am ridicat privirea si am observat silueta ce se afla in spatele bietilor oameni. Chipul acelui om imi era destul de cunoscut. Acesta incepu sa rada si apoi ridica cele doua bucati de material de pe fetele celor doi oameni. Se pare ca erau chiar parintii mei adoptivi

Cateva lacrimi incepura sa imi cada involuntar cand acea persoana ce imi era cunoscuta incepu sa le taie cu un cutit bucati din carne. Eu am incercat sa fiu puternica pentru ei si sa nu plang. Era foarte mult sange. Dupa ce vazu ca nu am nici o reactie puternica, acesta le taie gatul, sangele curgand siroaie. Mi-am inchis ochii, fiind oripilata de imaginile care mi s-au imprimat in memorie

- Se pare ca asta nu te afecteaza. spune tipul si apoi ii face un semn unei gorile

- Sa vedem ce mai zici acum. continua el

Aceasta iese din camera si apoi, dupa cateva secunde, se intoarce cu un alt trup nevonovat. Acesta este aruncat la picioarele mele, iar apoi materialul ii este dat jos de pe fata.

- Rue... spune baiatul indurerat

Era el. Cel care imi trimite mesaje, cel care ma salvase de mii de ori. Chipul lui era inca in ceata, dar vocea... Lacrimile au inceput sa imi curga din ce in ce mai repede, iar pieptul facea miscari rapide sus-jos. Inima imi batea cu un ritm foarte alert. Am inceput sa tip cand acel tip care imi omorase parintii adoptivi se indrepta catre el cu un cutit.

Am inceput sa il rog si sa il implor sa nu ii faca nimic, dar acesta nu se oprii. Incepea sa ma doara din ce in ce mai tare inima. Gandul ca el o sa moara imi facea inima sa se stranga si sa devina cat un purece. Cand varful cutitului ii strapunse inima am tipat cat am putut de tare

- Rue! Rue! Rue, scoala-te! aud o voce

Imi deschid brusc ochii si incep sa plang. Inca nu stiam sigur care e diferenta dintre realitate si vis. Cristian aparu langa mine si incerca sa ma linisteasca, dar nu reusii prea multe.

- Hei, e ok. A fost un vis. spune el, dar eu tot nu ma pot oprii

Incep sa plang si mai tare. Nu stiu exact de ce, dar incep sa ma intristez la faptul ca o fost doar un vis, si defapt nu il cunoscusem. Imagine sa incepe sa mi se contureze in memorie, iar eu dau drumul la inca un rand de lacrimi.

- Rue, ma sperii, ce ai? intreaba Cris, dar nu il bag in seama

Acesta se ridica rapid din pat si pleaca din camera intr-o viteza ametitoare. Acum sunt singura. Lacrimile nu se opresc, iar eu imi pot simtii pulsul in tample.

Dupa cateva minute, Cris intra incet in camera si se pune langa mine.

- Promiti ca tii ochii inchisi? intreaba el

Fara sa stiu ce vrea sa faca am dat afirmativ din cap. Nu stiu ce idei crete are, dar acum vreau orice ca sa ma distraga de la acel vis care a parut sa real. In camera nu era strop de lumina, lucru care ma facea sa ma inspaimant si mai tare

- Inchide ochii. spune el autoritar, dar bland

- Dar nici nu e lumina, e tot aia daca ii tin deschisi sau nu. ma apar eu

- Tu doar inchidei... spune acesta

Il ascult si imi inchid ochii, iar peste cateva secunde simt doua brate calde in jurul meu. Imi ascund capul la pieptul sau dezgolit si cald si incep sa suspin. Aud usa cum se inchide, in camera auzindu-se numai respiratiile noastre. Simt cum doua buze imi ating suav frintea, iar eu dau neintentionat drumul unei lacrimi. Ma simt atat de slaba atunci cand plang.

- E ok. A fost un cosmar. A trecut. spune el si imi sterge lacrima

Vocea lui ma face sa ma topesc. Imi asez capul mai bine pe pieptul sau si oftez adanc... Aducandu-mi aminte de cateva imagini din visul meu, tresar speriata. Dandu-si seama ca ceva nu este in regula, ma stranse mai tare in prate si ma pupa din nou pe frunte, iar apoi imi sopti ceva la ureche. Nefiind atenta, nu am putut sa descifrez ce spusese...

- Mama... suspin eu. Ma mira faptulca numai atat am putut spune. Aveam o voce foarte soptita, si abea puteam eu sa inteleg ce tocmai spusesem.

- Ei sunt bine, ajung maine. spune el

- Acum hai, culca-te. Ai nevoie de odihna. continua el

Mi-am luat pozitia de somn si am incercat sa adorm, dar am fost oprita de doua brate. Acesta ma trase mai aproape de el, iar eu mi-am pus capul pe pieptul sau atat de fierbinte. El era de zeci de ori mai fierbinte decat mine. Eu aveam mainile si totul rece, dar el reusea sa ma incalzeasca cu atingerile sale finse si vorbele minunate si linistitoare pe care le scoatea din gura.