Who are you? 1 & 2

*12*

Stateam intinsa in pat cu telefonul in mana asteptand ceva. Roni dormea dusa langa mine si asta ma calma. Era atat de frumoasa. Blana sa insa, nu mai stralucea ca odinioara. Energia sa scadea treptat si dormea din ce in ce mai mult. Stiu ca este batrana, dar nu vreau sa imi imaginez acel moment cand o sa o pierd. Ar fi prea dureros pentru mine... E singura mea legatura cu mama si tata.

Ca tot veni vorba. Se pare ca ei nu observasera ca am lipsit si nu stiau ca am fost internata in spital. Ei erau momentan plecati intr-o calatorie prin Narnia. Plecau foarte des de acasa di de cele mai multe ori nici nu anumtau. Ma trezeam pur si simplu singura in casa cu un bilet pe care scria de fiecare data: "Draga mea, am plecat intr-o calatorie de afaceri. Imi pare rau ca nu am apucat sa te anuntam, dar am fost anuntati in ultimul minut. Ai mancare in frigider. Ne intoarcem intr-o saptamana. Ai grija, te iubim"

Bazaitul telefonului meu ma facu sa tresar speriata din pat

D: Ce faci?

Eu: Bine, stateam, tu?

Vazut la 3:35

D: Bine... Te-am speriat cumva?

Eu: Ce? Nu, a sforait Roni si m-am speriat...

D: Sa te cred?

Eu: Faci ce vrei

D: Bine... Si, cum a fost noaptea in casa fratiei?

Eu: Casa fratiei? Um... A fost dragut...

Spun si incep sa ma intristez aducandu-mi aminte de poza gasita in camera lui Andrew...

D: De ce esti iar trista?

Eu: Nu sunt trista

D: Nu ma poti minti

Eu: Nu te mint, doar ca vreau ciocolata si nu mai am in casa

Woah, ce minciuna am gasit asa repede

Vazut la 3:42

D: Coboara te rog pana la usa

Eu: De ce?

Vazut la 3:45

D: Doar fa ce ti-am zis

Eu: Nu. Stau bine aici

Deodata am auzit niste bubuituri puternice in usa. Eram speriata.

Eu: Ce faci? Termina!

D: Nu fac nimic. Eu sunt vis-a-vis de casa ta.

Bubuiturile nu se apreau, chiar deveneau din ce in ce mai puternice, parca vrand sa sparga usa

Eu: Ce dracu! Nu mai bate la usa mea. Jur ca o sa vin la tine si o sa te bat

D: Rue nu! Nu sunt eu! Nu te du! E periculos

Eu: Ma sperii.

D: Rue vorbesc serios. Stai acolo. Nu fa galagie. Daca nu aude nimic poate nu o sa sparga usa

Eu: Despre ce dracu vorbesti! Cine e ala? Sa imi sparga usa?

D: Tu doar fa ce am zis.

L-am ascultat confuza. Am pus patura pente mine si deja incepeam sa tremur.

Eu: Cine e ala?

Dupa cateva minute de stat in tacere, bataile s-au oprit

D: A plecat. Acum poti te rog sa cobori?

Eu: Ai innebunit? Daca ala nu a plecat de tot?!

D: A plecat. Sunt sigur

Eu: Nu sunt sigura...

D: Sunt aici. Daca o sa fie ceva o sa vin, promit

Eu: Deci iar nu o sa te vad...

D: Imi pare rau... Dar nu inca...

Eu: Na bine... Daca mi se mai intampla ceva, jur ca te omor

M-am ridicat lenesa si m-am dus spre usa de la camera. Eram inca putin ametita si nu eram foarte sigura daca sa cobor sau nu. Dupa ce am coborat scarile m-am indreptat tematoare spre usa. Am deschis usa si aerul rece m-a izbit puternic

D: Uita-te in jos.

Mi-am indreptat privirea in jos si am observat o cutie imensa de ciocolata. Mai aveam putin saliva. Am luat incet cutia din usa si am inchis-o in urma mea. Am alergat pana in camera mea unde am deschis ciocolata si am inceput sa ma indop cu ea.

D: Iti place?

Eu: O doamne! E cel mai frumos lucru pe care mi l-a facut cineva. Iti multumesc

D: E o nimica toata. Am meritat macar. Acum ar fi bine sa te culci. Maine ai scoala :D

Eu: Oh, nu imi aminti. Deabea astept

D: O sa fie bine.

Eu: As vrea eu

D: Va fi bine. Nu ii lasa sa te doboare. Ai terminat ciocolata?

Eu: Mersi de incurajare. Da. A fost perfecta.

D: Ma bucur ca ti-a placut fomisto :D

Eu: Hei, nu imi insulta burtica. Noapte buna

D: Noapte buna fomisto

ΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔ

Hei, am pus un nou capitol. Vreau pareri :*

Deci, vreau sa ii dedic acest capitol iubitei mele prietene care astazi implineste 14 ani. Ea e cea ma sustine mereu si o iubesc atat de mult, deci un imens LA MULTI ANI :* i love u <3

Imi cer scuze de greselile de ortografie, dar m-am grabit :))