Who are you? 1 & 2

*67*

*3:33*

Dylan: Hei prințesa mea, cum mai ești? Nu am mai vorbit de mult...

Eu: Hei Dylan, sunt bine. Tu cum ești?

Dylan: Uite bine, pe aici. Cum o mai duci? Ești okay cu școala?

Trimis la 3:36

Eu:  Da, nu mai am mult și termin și cu asta. Sunt okay, cam singură și îngrijorată pentru că un anumit om nu mai dă nici un semn de viață timp de vreo două săptămâni.

Dylan: Oh... Îmi pare rău pentru asta. Am fost plecat cu niște afaceri prin străinătate și nu am apucat să fac nimic. Îmi pare rău îngeraș, nu am vrut să îți faci griji pentru mine.

Eu: E okay măi, stai calm.

Dylan: Îngeraș mic și drăguț, am o idee. Vrei să ne jucăm un joc ca să mai treacă din timp?

Trimis la 3:40

Eu: Ce fel de joc?

Dylan: Mă gândeam să scriem niște povești. Eu să încep să scriu o poveste aici, iar tu să o continui și tot așa. Scriem fiecare câte puțin, iar așa facem o poveste. Ce spui, vrei?

Eu: Sigur. Tu începi.

Dylan: Într-o seară am fost împreună la o petrecere la niște amici de-ai mei. Am stat până târziu și ne-am distrat, am băut puțin și am dansat cât am putut printre zecile de adolescenți ce ne înconjurau. Am spus să mergem sus, unde erau câteva dormitoare și puteam să stăm împreună un timp, fără ca nimeni să ne deranjeze. Am stat în pat, până ți s-a făcut somnic și ai adormit la mine în brațe. Am stat și m-am uitat la tine în timp ce dormeai și pot spune că am văzut cel mai frumos înger ce stă cu capul pe pieptul meu.

Trimis la 3:47

Eu: Dimineață m-am trezit în brațele tale și am mers la mine acasă, unde am făcut un duș și am mâncat ceva. Ai stat cu mine și am vorbit despre noaptea trecută, fiind amândoi foarte veseli. M-ai luat în brațe și am ieșit din casă, tu punându-mă în mașina ta. Am pornit la drum, neștiind unde mergem, doar voind să ne simțim perfect împreună. Am ajuns pe o câmpie plină de maci și flori colorate, parfumul lor răspândindu-se pe o rază foarte mare.

Dylan: Am stat acolo câteva ore, uitându-ne la apusul frumos. Ai stat tot timpul în brațele mele și am râs. Când am vrut să plecăm, tu ai reacționat ca un copil mic și ai început să spui că nu vrei să pleci de acolo, că locul acela este prea perfect. După mult timp în care am încercat să te conving să mergem, am reușit, însă într-un mod ciudat. Te-ai agățat ca un mic pui de koala de mine, eu trebuind să te duc până la mașină.

Trimis la 3:53

Eu: Am plecat cu mașina pe drum spre casă, însă înainte de asta am oprit la un magazin de unde ne-am luat ceva de mâncare. Am cumpărat niște pungi de cipsuri mari, ceva suc și două cuti mari de înghețată, una de ciocolată și una de fistic. Am mers la tine acasă și ne-am uitat la un film, mâncând ce am cumpărat.

Dylan: După ce filmul s-a terminat, am văzut amândoi că nu ne este somn, deși era cam târziu, așa că am hotărât să ne jucăm un joc pe consolă. Te-am învățat să controlezi avatarul jocului, iar apoi am început să ne batem, fiind un joc pe această temă. Te-am bătut din prima rundă, iar tu te-ai supărat pe mine, punând botic și prefăcându-te că plângi. Am venit lângă tine și te-am sărutat încet, iar tu ți-ai schimbat brusc starea de spirit. Am început un nou joc și de data asta tu ai câștigat. Crezând că te-am lăsat să câștigi, am început să ne jucăm încă un joc și tot așa până a trecut toată noaptea, iar noi ne-am distrat de minune. Sfârșit.

Trimis la 3:59

Eu: Wow, a fost așa de drăguț. Nu mă așteptam, sincer.

Dylan: Wey, mă bucur că te-am făcut să te simți mai bine.

Eu: Poți să promiți că de acum o să spunem o poveste în fiecare noapte? Mi se par foarte drăguțe.

Dylan: Și mie. Poate într-o zi nu o să fie doar niște povești, ci poate se vor transforma în realitate și ușor ușor vor deveni amintiri pe care le vom povesti la un moment în viață.

Trimis la 4:04

Eu: Aww, sună așa frumos.

Dylan: Nu la fel de frumos ca și tine, iubire. Acum haide, spune cum e pe la școală.

Eu: E bine, nu se mai întâmplă chiar așa multe. Sunt din nou invizibilă, dar am început să mai vorbesc cu niște persoane de ici acolo și e okay. Nu e nimic nașpa.

Dylan: Foarte bine atunci, mă bucur foarte mult. Dacă tu ești fericită, sunt și eu.

Trimis la 4:08

Eu: Tu cum te descurci?

Dylan: Nu e mult de povestit. Sunt ajutorul unu om destul de important și trebuie să fac anumite lucruri, în mare parte în străinătate, dar mă descurc. Am un nou apartament datorită lui și totul începe să fie mai bine.

Trimis la 4:12

Eu: Asta e perfect.

Dylan: Vreau să vin să te văd cât mai curând posibil...

Eu: Și eu.

Dylan: Dar acum trebuie să te odihnești, copil mic. Mâine ai iar școală și trebuie să fi atentă.

Trimis la 4:16

Eu: Dacă spui tu...

Dylan: Nu că dacă spun eu. Așa faci. Nu îți strica sănătatea.

Eu: Okay, mulțumesc încă o dată pentru noaptea asta minunată. Noapte bună.

Dylan: Nu ai de ce să îmi mulțumești. Promit că de acum asta va fi tradiția noastră, însă mai promit și că într-o zi voi face ca toate acele povești să fie reale, împreună cu tine. Noapte bună iubire, vise frumoase.

Trimis la 4:21