The Only One(Seria One-Volumul 1)

1. Prolog

Intr-o curte spatioasa din spatele uriasei vile a familiei Maddox un baietel in jurul varstei de sase anisori imbracat cu niste pantaloni scurti albastrii si un tricou alb, alerga de jur imprejur lovind cu piciorul o minge de football. Ii placea foarte mult sa se joace cu mingea aceea pentru ca tatal sau i-o daruise de aniversarea lui de cinci ani. Iubea mingea aceea mai mult decat orice alta jucarie pe care o avea. Acel cadou, aparent neinsemnat, il facea sa se simta bine deoarece asa stia ca tatalui sau ii pasa de el.

Fiind atent la obiectul rotund din fata sa nu observa piatra de la picioarele sale si se impiedica cazand la pamant. Simtii cum genunchiul sau drept era asaltat de o durere usturatoare si cand se ridica observa firisoarele de sange. Nu planse. Nu dorea sa para slab, tatal sau ii spunea de fiecare data ca : " Doar cei slabi se plangeau! ". Se scutura pe haine si pasi schiopatand catre intrarea in casa. Stai ca parintii lui erau in bucatarie asa ca merse incet acolo. Cand coti si intra in incaperea ce i se parea asa de mare se duse glont catre femeia cu parul cafeniu si ochii de un caprui aproape negru. O trase usor de maneca bluzei albe pe care o purta atragandu-i atentia femeii. Ea se uita zambind la el si cand ii observa piciorul plin de sange sari ca arsa de pe scaun alarmandu-se.

-Oh Doamne, puiule ce ai patit? striga aceasta luandu-l in brate si asezandu-l pe blatul de langa chiuveta. Porni robinetul si uda un servetel incepand sa-l curete incet si cu grija.

-Am cazut in gradina! sopti micul baietel cu o voce subtire.

In tot timpul cat mama sa il curatase de sange privirea copilului era atintita doar spre barbatul ce statea nemiscat pe alt scaun. Tatal sau il privea tacut si parea ca mediteaza la ceva.

Mama sa scoase dintr-un dulapior dezinfectantul si un plasture.

-Dragul meu, probabil ca te doare foarte tare! il compatimea femeia pe fiul ei.

Copilul scutura din cap uitandu-se la tatal sau cum se ridica de pe scaun si acum statea rezemat de perete cu bratele incrucisate.

-Nu, eu nu ma plang! Asa m-a invatat tati! afirma cu mandrie baiatul iar barbatul de langa perete clipi surprins si apoi un micut zambet ii juca pe buze. Se apropie si cuprinse micutul chip al baietelului in palmele sale mari. Se apleca si ii saruta cast fruntea spunandu-i apoi:

-Sa nu uiti lectia asta niciodata si de asemenea nici cele pe care ti le voi spune de acum inainte. Ai inteles, Christopher ?

Baiatul aproba robotic din cap si il privi admirativ pe tatal sau. Pe atunci il admira, dar lucrurile s-au schimbat...