The Only One(Seria One-Volumul 1)

12. " Casă, dulce casă! "

Zborul inapoi spre Anglia fusese chinuitor. Dupa intamplarea din dus, Christopher alesese sa stea pana tarziu in living alaturi de o sticla de vin rosu, pe care o si golise de altfel. Hope incercase sa nu-l bage in seama si mai devreme sau mai tarziu adormise.

Dimineata acesta cand se trezise, Chris nu era langa ea si partea lui de pat nu era deranjata. Il cautase prin camera,dar nu era. Nu intelegea de ce o evita ata de mult caci pana la urma el intrase peste ea in dus, nu invers. Pe la pranz se intorsese, dar fiind la fel de tacut. Judecand dupa dosarul pe care-l tinea in mana ea banuia cu mersese sa incheie contractul cu Diego Rosa. Singurele cuvinte pe care i le adresase fusesera " Fa-ti bagajele, plecam in jumatate de ora".

Si iata-i acum, in avionul privat al familiei Maddox stand pe locuri diferite fara sa se priveasca macar o secunda. Christopher era ocupat sa-si butoneze laptopul in timp ce Hope se gandea intr-una la noaptea trecuta. Fusese atat de aproape de ea, complet gol, o tinuse in brate, urmand ca apoi sa iasa ca un fulger dupa ce ea il intrebase ce urmareste si ce vrea de la ea.

-Nu am terminat jocul cu intrebarile? mormai absenta jucandu-se cu unghiile.

Nu primi niciun raspuns asa ca pentru prima data in ultimele cateva ore isi intoarse privirea catre barbatul ce avea scaunul paralel de al ei. Aproape ca se ineca cu saliva cand fu atintita de privirea lui castanie. De cat timp ma privea asa?

Se fastaci in scaun simtindu-se putin jenata. Regreta imediat ca deschisese gura.

-Nici nu o sa-l terminam vreodata! auzi maraitul enervat ce-i facu pielea de gaina.

Se facu mica in scaunul ei si se intoarse la a-l evita din nou.

Bine, daca vrei sa fim indiferenti atunci asa sa fie. Eu nu am nimic impotriva, de fapt mi se pare o idee excelenta. Telefonul lui Hope vibra anuntand primirea unui mesaj. Fusese atat de ocupata sa se adapteze schimbarilor bruste de atitudinea ale domnului-grandoman, incat nu bagase de seama ca telefonul se descarcase si statuse inchis inca de ieri dimineata. Apucase sa-l incarce cateva ore inainte de a pleca spre aeroport.

Deschise mesajul si vazu ca era de la subdirectoarea orfelinatului. Miji ochii uimita oftand. Era o felicitare de la personalul orfelinatului si de la copii in care ii urau la multi ani.

Uitase de propria zi de nastere.

Inchise ochii rememorand ziua de ieri. Incepuse bine, dar se terminase atat de prost. Bine ca el nu stie nimic! Ma mir cum de parintii mei nu au avut grija sa-l informeze si despre asta.

Asa cum probabil se obisnuisera deja, Anglia ii intampina cu o ploaie obisnuita de vara. Range Roverul negru al familiei Maddox ii astepta langa pista de aterizare. Chris multumea in gand pentru faptul ca ploua deoarece nu aveau sa dea de niciun paparazzo. Se urcara rapid in masina si pornira spre resedinta familiei lui. Conform spuselor soferului sotii Williams erau si ei acolo.

Vila familiei Maddox nu se schimbase cu nimic. Christopher descuie usa cu cheia lui si o lasa pe Hope sa intre prima. Juliette ii intampina imediat la intrare purtand zambetul ei caracteristic. Se stramba vazandu-l pe Chris imbracat intr-un tricou subtire crem.

-Doamne Sfinte, baiete tu vrei sa racesti, tricoul ala e ud tot! il dojenii femeia exact ca o mama.

-Nu exagera, sunt cativa stropi! spuse Chris dupa ce o saruta dulce pe obraz.

-Si tu draguto, nu sta acolo in prag, haide da-mi mie jacheta aceea! continua femeia in varsta luand jacheta pe care o dezbraca Hope, urmand sa o duca in cuier.

Cei doi mersera in living unde Fred, Alexander si Elena stateau pe canapea discutand in soapta. Hope le zambi celor trei in timp ce Christopher se uita incruntat prin camera. Fred stia prea bine ce urmeaza si nu era deloc ceva placut nici pentru el nici pentru fiul sau.