The Only One(Seria One-Volumul 1)

28."Am scăpat? "

Lumina difuza din camera aproape goala si obscura provenea doar dintr-o singura parte astfel ca tanarul Christopher nu il putea vedea in intregime pe ofiterul ce-l ancheta pentru o fapte ce nu o comisese. Scapase de catuse si adoptase o pozitie desul de relaxata. Isi intinsese picioarele sub masa din fata sa iar bratele ii erau impreunate la piept. Ofiterul continua sa-i repete cu lux de amanunte varianta povestii lui Benjamin. Din cate intelesese se pare ca el isi pierduse controlul "fara motiv" si il injunghiase pe Ben care venise doar in vizita sa o salute pe Hope. Prin urmare politia stia ca el facuse o criza de gelozie si ca il ranise pe politician. Pufni exasperat gandindu-se la acest lucru, iar ofiterul se opri din vorbit.

-Aveti ceva de marturisit? il intreba.

-Nu am ce sa marturisesc, domnule ofiter, nu sunt vinovat de acuzatiile aduse.

Barbatul in uniforma iesi in sfarsit din penumbra si se aseza pe scaunul din fata lui. Era destul de tanar, saten cu ochii caprui.

-Domnule Maddox, daca cooperati cu noi atunci...

-Tot nu m-ati inteles, ofitere, eu nu am facut nimic nu vad de ce as fi aici.

Christopher marai ultimele cuvinte si se abtinu sa nu loveasca masa cu pumnul. Ofta si isi freca fata cu ambele palme. Ura ca o lasase pe Hope singura acasa. Ura ca o lasase cu lacrimi in ochi si speriata. Ar fi vrut sa o stranga acum in brate si sa o priveasca in timp ce dormea. I-ar fi sarutat parul si pielea gatului sau ar fi facut dragoste cu ea. In schimb era aici, in camera de interogatoriu cu un ofiter insistent si enervant in fata si cu nervii intinsi la maxim.

Idiotul ala o sa mi-o plateasca. Atunci cand ies de aici pe bune ca il omor in bataie. Auzi, injunghiat... sunt sigur ca cineva l-a ajutat sa imi insceneze asta. Doamne, tipul e nebun daca a putut sa se raneasca singur.

-Vreau sa-mi sun avocatul ca sa ma scoata din rahatul asta!

Ofiterul il privi incruntata doua secunde, dar se conforma. Era dreptul fiecarui cetatean care se afla in pozitia lui Christopher. Il conduse catre un telefon fix si il lasa sa vorbeasca in jur de cinci minute.

-Ia mana de pe mine, vreau sa vorbesc cu fiul meu! se auzira niste strigate grave din camera alaturata. Chris recunoscu imediat vocea insa nu ii venea sa creada ca era chiar el. Fred tranti usa la perete urmat de alti doi ofiteri. Expira usurat cand il vazu pe Christopher, dar privirea i se muta rapid pe incheieturile sale,mai exact pe catusele lui.

-Tata? mormai tanarul Maddox. Ce naiba faci aici, nu-mi spune ca le-ai adus si pe mama si Hope!

Fred clatina din cap.

-Bineinteles ca nu! Mama ta a ramas cu ea acasa si i-a dat un calmant, probabil a adormit.

Phiu! Macar atat! Daca ea e bine atunci imi e mult mai usor sa ma concentrez la cum ies de aici si atunci o sa vada viermele ala de Leads ce o sa-i fac!

Desi avocatul lui Chris, si Fred incercasera sa-l scoata pe cautiune sau prin orice alt mod, tanarul Maddox isi petrecuse intreaga noapte in interiorul celulei si la interogatoriu. Se plimbase ca un leu in cusca. Toata noaptea incercase sa-si explice cum putuse nebunul ala sa se injunghie singur. Avocatul incercase toate metodele, dar se pare ca Benjamin chiar avea relatii influente.

Dimineata urmatoare Hope se trezi cu o durere de cap teribila. Se trezise imbracata in hainele de ieri si strangand in brate perna sotului ei. Lacrimile uscate de pe obrajii ei fura inlocuite imediat de altele noi. Victoria intra in camera purtand acelasi chip mohorat si obosit.

-Scumpo trebuie sa te calmezi, fi puternica pentru copilasii tai! o incuraja ea pe blonda.

Bazaitul telefonului lui Hope le facu pe amandoua sa tresara. Femeia insfaca rapid telefonul vazand ca era un numar necunoscut. Pentru cateva secunde se gandi ca ar putea fi mafiotii japonezi.