The Only One(Seria One-Volumul 1)

17. Bulgări de șosete

Dimineața următoare vremea din Anglia nu era deloc una tipică unei zile de vară.

În camera lui Christopher , Hope dormea adânc până ce un tunet o făcu să tresară speriata. Nu ploua foarte rău, doar câțiva stropi însă tunetele și fulgerele erau prezente. Observă că era singură în cameră și imediat coborî din pat. Se înfășură în cearceaf și privi pe fereastră. Amintirile din noaptea trecută o făcură să-și muște buza puternic. O făcuse, chiar o făcuse. Mâine urma să fie complet a lui Christopher.

Hope Maddox... Îmi pace cum sună. Dar unde e acum? De ce nu-i aici cu mine? Și dacă, de fapt a vrut doar să se culce cu mine ca apoi să redevina Christopher de alta dată. Oh, Doamne... Hope, azi-noapte ai spus ca vei lăsa trecutul în urmă și tu deja te îndoiești de el?!

Femeia ofta trecându-și mana prin părul încâlcit. Asta era clar, mâna lui Chris.

Intră în baie și apoi in cabina de duș. Se spală rapid folosind gelul de duș al lui Chris și periuța lui de dinți. Își uscă și pieptănă părul zâmbind la vederea urmelor roșiatice de pe gâtul ei. Se întreabă din nou unde ar putea fi Chris, așa că decise să-l sune. Dupa primul ton de apel, acesta îi închise.

Poftim? Ah... Nesimțitul? Și eu care credeam că...

Câteva ciocanituri se auziră și Victoria își vârî capul prin crăpătură. Hope era îmbrăcată doar cu halatul alb de baie.

-Bună dimineața, scumpo! Mă bucur că te-ai trezit ca să putem bea ceaiul împreună! spuse Victoria entuziasmată.

Hope aproba și îi ceru doar câteva minute să se schimbe. Noroc că de câte ori dormea aici își uita mereu din haine așa că ajunsese să aibe un rand de haine în dulapul lui Christopher. Îmbracă o pereche de blugi mulați și un maiou negru. Coborî la parter, iar apoi merse în living unde o aștepta Victoria.

-Știți cumva unde e Christopher? întrebă ea.

-A plecat devreme. Spunea ca trebuie să rezolve ceva urgent.

*

Trecuse aproape o ora de când Hope stătea cu Victoria. Doamna Maddox era atât de fericită când vorbea de nuntă. Acest lucru o făcu pe viitoarea mireasă să își amintească de rochia de mireasa. Acum era și ea cu adevărat entuziasmată de nunta ei. Sunetul de cauciucuri o trezi din visare și își ținu respirația așteptând ca cineva să intre pe ușă.

Secundele treceau și când ușa se deschise și se închise, Hope avu un gol în stomac. Se auzi zgomotul mai multor pași și apoi rămase șocată.
Chris intră în încăpere, dar nu singur ci ținându-l pe micul Adam în brațe. Nu-i venea să creadă ce vedea.

Bărbatul o fixa cu privirea zâmbindu-i cu subînțeles. Îl lăsă pe băiat jos și merse lângă canapea. Se aplecă și își lipi gura de a ei șoptindu-i:

-Bună dimineață, iubito!

Când se depărtă, Hope îl privi pe Adam și apoi pe el.

-Unde ai fost? întrebă suspicioasa.

Chris zâmbi.

-Să îmi aduc fiul acasă! Unde credeai?!

-Ce ai spus? întrebă Fred care tocmai ieșea din biroul lui.

-Dragule, e adevărat? întrebă Victoria.

Christopher oftă și scoase o hârtie din buzunar.

-Da mamă, l-am adoptat pe Adam. Începând de azi, el e fiul meu și al lui Hope. Aici e dovada, spuse fluturând hârtia aceea.

Părinții lui rămăseseră cu gura căscată. Fred fierbea în propria furie, iar Victoria rămase cu privirea ațintită în foaia din mâna fiului ei. Asta însemna că Adam e de acum nepotul ei. Zâmbi fericită cu gura până la urechi.