The Only One(Seria One-Volumul 1)

14. Kickboxing

Dupa trei zile lucrurile devenea din ce in ce mai rele pentru Christopher. Avea din ce in ce mai mult de lucru la firma astfel incat isi petrecea aproape toata ziua intre dosare si hartii. Dar asta era una din putinele probleme pe care le avea. De trei zile, sau mai bine zis de trei nopti nu mai putea inchide un ochi. Seara trecuta atipise pentru zece minute, dar suficiente cat sa aiba un vis. O visase pe ea, era langa el, era in bratele lui. Apoi se trezise imediat si din nou incepuse sa se holbeze la tavan asteptand sa-l ia somnul. Pierduse sirul canilor de cafea pe care le bea zilnic si dusurile reci in miez de noapte pe care le facea incercand sa-si distraga atentia. Gerard nu mai adusese in discutie subiectul "Hope" , dar in schimb facea haz de starea lui. Ii spunea ca arata ca un bolnav pe moarte. Nu o mai vazuse, nici nu o mai auzise din ziua in care venise in vizita la Victoria, insa aflase de la mama lui ca ea venea in vizita aproape zilnic si era si mai frustrat pentru faptul ca niciodata cand ajungea acasa nu o gasea acolo, in gradina stand de vorba cu Victoria. Pleca mereu cu cateva minute inainte sa ajunga el. Ii venise ideea ca are pe cineva care o informeaza cand pleaca el de la firma si ca asa reusea mereu sa-l evite.

Chris ofta si isi trecu mana prin par ciufulindu-l. Il vazu pe Gerard intrand pe usa, dar nu spuse nimic.

-Hei zombie! exclama Gerard trantindu-se pe scaunul din fata biroului.

De ce continua sa ma enerveze cu apelativul asta? Continua sa-mi spuna asa de fiecare data cand ne vedem in ultimele zile. Bine, de acord arat ca un zombie si ma mai si port ca unul, dar nu e cazul sa-mi aminteasca de asta non-stop.

Christopher ofta si apuca alt dosar de pe birou alegand sa nu-l bage in seama pe amicul sau.

- Azi mergem la sala! Sper ca esti gata de cateva runde de kickboxing! spuse Gerard entuziasmat.

-Abia ma tin pe picioare si tu vrei sa ne luam la bataie?!

-Pai da, e singura mea sansa sa te inving! Nu am de gand sa o ratez asa ca sa fi gata pe la ora cinci, mergem direct acolo!

Nu mai astepta ca Chris sa incerce sa refuze si iesi imediat din birou mergand la automatul de cafea introducand cateva monezi pentru un expresso.

*

-Haide, Hope te rog! Vocea lui Natalie parea ca a unei fetite de cinci ani care o implora pe mama ei sa-i cumpere papusa pe care si-o dorea. Hope ofta mutandu-si telefonul pe partea cealalta in timp ce se urca in masina. In ultima vreme cele doua ieseau cat mai mult impreuna si devenisera foarte bune prietene. Natalie se bucura mereu de prezenta lui Hope si la fel se intampla si de cealalta parte.

-Nu stiu ce sa zic Natalie, eu doream sa merg la orfelinat si sa ma joc cu Adam, nu l-am mai vazut de vreo doua zile!

-Ia-l si pe el cu noi, o sa-i placa!

Femeia ofta si acesta fu semnul ca Natalie castigase confruntarea. Nici nu mai avea nevoie de alte cuvinte intelesese deja.

-Esti cea mai tare, ne vedem in doua ore la adresa stabilita!

Asadar programul meu e deja stabilit. Mai bine m-as duce acum sa-l pregatesc pe Adam, asa mai pot sta de vorba cu subdirectoarea si sa vad ce se mai intampla pe la orfelinat. Doamne, nu-mi vine sa cred ca inca stau in picioare, dupa atatea nopti nedormite. Va spun eu, cred ca barbatul ala mi-a facut o vraja sau ceva asemanator. Nu pot sa dorm absolut deloc, daca inchid ochii pentru cinci minute il visez pe el. Cu ochii aia patrunzatori si zambetul lui copilaros. Evit din ce ince mai mult sa ma gandesc la el sau sa-l vad pentru ca imi e teama de ce as putea sa descopar in legatura cu sentimentele mele. Nu, nu, nu! Gata Hope nu te mai gandi la el!