The Only One(Seria One-Volumul 1)

13. " Ignorat? "

O noua zi o gasi pe Hope dormind in patul ei. Razele soarelul patrundeau prin draperiile usor transparente, mangaindu-i chipul angelic. Isi deschise ochii si privi de cateva ori in jur clipind des. Reusise sa doarma cateva ore acum spre dimineata caci toata noaptea nu putuse inchide un ochi. Era agitata intr-una si se fastacea pe toate partile. Facuse un dus cald pe la miezul noptii in speranta ca va adormi apoi, dar nimic.

Stia foarte bine de ce nu putuse adormi, dar refuza sa se gandeasca la asta. Se ridica din pat si merse la baie. Dupa ce isi termina toata rutina zilnica de dimineata se intoarse inapoi in camera ei si deschise larg usile dulapului.

Azi trebuia sa mearga la orfelinat asa ca alese o rochie alba in stil office. Dupa ce se privi de cateva ori in oglinda zambi multumita si cobora la parter pentru micul de jun. Ca de obicei tatal ei lipsea, iar mama ei le certa pe bucatarese pentru ca nu gatisera mancarea asa cum dorea ea. Niciodata nu era multumita oricat ai fi incercat sa-i faci pe plac. Hope o saluta si se aseza la masa.

-Nu-mi spune ca ai de gand sa mananci la ora asta? o intreba mama ei.

Hope aproba incurcata.

-Nici gand! Draga, tu ai vazut ca ai inceput sa te ingrasi, ce vrei sa nu mai incapi in rochia de mireasca?! tuna indignata Elena gesticuland cu mana.

Tanara femeie ofta si se ridica de la masa fiind pregatita sa plece, dar glasul Elenei o opri din nou.

-La pranz suna-l pe Christopher si cerei sa luati pranzul impreuna. Trebuie sa fiti vazuti impreuna cat mai mult!

Auzindu-i numele Hope se crispa. Pielea incepu sa o furnice si respiratia sa i se opreasca.

Sub nicio forma nu vreau sa-l invit eu. Mai ales dupa cearta de ieri. Am incercat sa ma port frumos cu el si i-am acceptat o multime de lucruri pana acum, dar el pur si simplu se amuza pe seama mea. Crede ca eu sunt ca toate celelalte doar pentru ca fac ceea ce-mi cer parintii mei. Crede ca poate sa se joace cu mine asa cum vrea el. Eu nu pot sa suport atat de multe, nu m-ar surprinde sa ma invite la un "Ménage à trois" impreuna cu cine stie ce parasuta. Daca el crede ca voi sta mereu dupa fundul lui atunci se insala amarnic!

Hope inghiti in sec uimita de propriile ganduri. Cand devenise ea asa de hotarata?!

-Nu pot sa-l invit eu mama! Si in plus nu cred ca ar accepta...

-De ce? se intresa Elena.

-Pentru ca ne-am certat ieri, mi-a spus sa-l las in pace!

Hope se astepta ca Elena sa-si iasa din minti si sa tipe la ea, dar in schimb nu auzi decat un " Hm.." din partea mamei ei. Se intoarse cu fata spre ea analizandu-i expresia fetei.

-Poate ca e o idee buna. Baiatul ala e un fustangiu si ar trebui sa-l cumintim putin! spuse femeia in timp ce-si freca meditativ barbia. Bun, atunci nu-l suna, nu vorbi cu el saptamana aceasta. In schimb du-te in vizita pe la Victoria si poarta-te frumos cu ea. Daca el incearca ceva ignora-l, ai inteles!

Bineinteles, nu asa fac intotdeauna, execut fiecare ordin!

Hope aproba si apoi pleca dandu-si ochii peste cap in drum spre iesire. Se urca in Audi-ul ei rosu si porni catre orfelinat ii era dor de toti micutii de acolo mai ales de baietelul care ajunsese saptamana trecuta. Avea doar doi ani. Ochii ciocolatii si parul, o combinatie intre saten si blond. Spre deosebire de ceilalti colipasi, Adam era mult mai special pentru ea. Imediat ce-l vazuse si aflase povestea lui ii intrase la inima. Parca masina in curtea mare a orfelinatului si se grabi sa intre inauntru. Subdirectoarea o saluta politicos si ii ura inca o data la multi ani pentru aniversarea de acum doua zile.