The Only One(Seria One-Volumul 1)

18. Noaptea de miere

Capitol repostat. Sper că nu mai există probleme. Lasati în comentarii parerile voastre.
De asemenea nu uitati de noua mea carte "Smart&Fast".

-Trezirea iubăreților! strigă Natalie năvălind în camera celor doi viitori soți.

Hope sări ca arsă din pat privind-o buimaca pe șatena care batea frustrata din picior. Gerard era în spatele ei abținându-se din greu să nu izbucnească în hohote de râs. Chris mormăi o înjurătură și își întinse mâna în căutarea taliei subțiri a lui Hope. Natalie oftă și ochind cu privirea o vaza cu flori. Ridică cu ușurință plantele și le așeză delicat pe comodă. Luă vaza și se apropie de pat unde Christopher încă avea ochii închiși. Fără nicio reținere turnă cantitatea de apă pe el. Bărbatul sări speriat în sus. Se uită la femeie ca la cel mai mare dușman al său și spuse simplu:

-Du-te dracu, nebuno!

Natalie se strâmbă la el.

-Nu fi nesimțit și mișcate odată! Te însori azi deșteptule! Cum ai de gând să o faci, stând în pat și motaind?

Chris apucă telefonul de pe notiera și privi ecranul. Se încruntă.

-E abia ora șapte! Ceremonia e la prânz! Ce vrei să fac până atunci?

-Nu știu, nu-mi pasă ce faci tu, dar ea are o coafură de făcut și o rochie de îmbrăcat și accesoriile, pntofi și...

-Bine, bine, am înțeles! spuse Chris rapid și se ridică din pat.

După ce se îmbrăcara, Chris și Hope o luară spre destinații diferite. Cum încă nu-și luase costumul, bărbatul pleca în oraș știind că el nu va sta așa de mult să-și aleagă un amărât de costum, pe cât stătuse și Hope ieri. Îl lua pe micuțul Adam cu el deoarece avea de gând să-l insarcineza pe el cu aducerea verighetelor.

*
Stau aici de câteva minute bune și tipul ăsta tot nu mi-a găsit un costum potrivit. Serios acum, cât de greu să fie să-mi dai un amărât de costum. Plus că îmi mai trebuie unul și pentru pitic. Că veni vorba, unde e Adam?

Chris se ridică de pe canapea și începu să-l caute pe băiat. Îl strigă de câteva ori însă nici urmă de el.

Asta-i culmea! Unde s-a ascuns oare? Hope mă omoară dacă află că l-am pierdut. Fir-ar, trebuie să-l găsesc urgent.

Merse la femeia care îi intampinase la ușa magazinului și o întreabă :

-Ah, scuze... Ai văzut cumva un băiețel de vreo doi ani, șaten cu ochii căprui trecând pe aici?

Femeia îl privi o secundă gânditoare apoi spuse:

-Nu, nu cred!

La naiba!

Exact când dorea să o întrebe pe femeie dacă e singura telefonul său începu să sune.

Oh, minunat! Vorbeam de lup și îngerașul meu mă sună. Bine, fi calm Chris, inventezi tu ceva...

-Alo? răspunse încercând să pară calm deși se uita în stânga și-n dreapta sperând că-l va vedea pe Adam alergând spre el.

-Dragule, ce faceți, Adam e bine?

-Ah, da îngeraș, suntem bine amândoi, stai calmă!

-Bine, mi-l dai puțin pe Adam, vreau să vorbesc cu el.

-Ăa... Nu pot, el, tocmai probează un costum drăguț și nu poate vorbi, am... te sun eu mai târziu și vorbiți, bine?

Spune bine, spune bine, spune bine...