Never Again

Capitolul 1

Natasha

Opresc mașina într-un loc pe parcarea firmei imobiliare a familiei Connelly neavând nici un pic de curaj. Ies din mașină și simt briza fluturându-mi parul brunet. Șovăi câteva secunde și după îmi iau inima-n dinți și mă îndrept spre intrarea în clădire. Intru în clădire și sunt întâmpinată de o femeie blondă cu ochii căprui.

— Bună! Tu ești Natasha Cooper, nu? mi se adresează ea.

Eu afirm din cap.

— Domnul Connelly te așteaptă în biroul lui.

— Da, mulțumesc... dar, unde este biroul domnului Connelly? Întreb puțin sfioasă.

— Etajul 3, a doua ușă pe stânga, scrie pe ușă că este biroul lui.

— Ok, mulțumesc, spun zâmbind, ea pleacă și eu mă îndrept spre lift-ul pe care l-am vizat.

Intru în cabină și apăs butonul cu etajul trei.

În scurt timp ajung la etajul trei și mă ghidez după informațiile pe care mi le-a spus blonda.

Bat la ușă și aud un „Intră" impacient și tărăgănat. Fac ce mi se spune și imediat observ un băiat îmbrăcat la costum, cu părul șaten și oarecum ondulat, ochi verzi și obraji plini cu pistrui. El este Bryan Connelly. Îl observ cum se ridică de pe scaunul de birou.

— Ce dorești, domnișoară? întreabă el.

Șovăi câteva minisecunde și rostesc în timp ce-mi frec măinile una de alta:

— Ămm... sunt Natasha Cooper, am venit aici pe post de secretară a dumneavoastră.

El mă privește puțin confuz.

— Ohh, da, îmi amintesc de tine. Închide ușa și ia un loc. Îmi spune el și eu fac în tocmai.

— Bun, începe el, am nevoie de câteva informații despre tine.

Eu dau din cap.

— Perfect, data de naștere și de unde provii.

— 22 Iunie 1999 și provin din Las Vegas, Nevada.

El notează pe o foaie.

— Studii?

— University of Nevada, Las Vegas, și am studiat facultatea de drept.

— Ocupații trecute?

— Stewardeză.

— Perfect, te pot lua cu mine și pe post de stewardeză! spune extaziat și eu ridic scurt strâncenele.

— Număr de telefon și e-mail te rog.

I le spun.

— Căsătorită, logodită, sau singură?

— Singură.

— Copii?

Clatin din cap.

— Ești puternică cu psihicul?

Șovăi puțin  și spun nesigură:

— Oarecum da...

El termină de scris și lasă pixul și foaia deoparte.

— Sper că ești, începe el, destul de maleabilă, aici trebuie să te adaptezi cât mai repede. Îmi placi , ești amabilă. Sper că ești destul de familiarizată cu rigiditatea și impulsivitatea. Aceste trăsături mă definesc pe mine.

Numai de bărbați de ăstia dau în viață!?

Stăm și ne uităm unul la altul  căteva secunde. El se apleacă asupra unui microfon și apasă pe un buton.

— Atenție! Natasha Cooper este noua mea secretară. Făceți-o să se simtă ca acasă!

Aparent vorbele lui s-au auzit în toată clădirea.

— Perfect, acum că ești angajată adu-mi o cafea, un espresso cu lapte. 

 Mă uit confuză la el.

— Acum?

El pufnește disprețuitor.

— Când alt cândva? Rostește sever și cu ochii duri.

Eu dau din cap și ies din birou.

Hai că am început perfect!